Parenting
Mami, imi spui o poveste? Scaunul curcubeu
Intr-o perioada, Robert imi cerea in fiecare seara o poveste noua. Dar nu o poveste noua din cele pe care le gaseam in carti. Ci o poveste noua pe care i-o pot oferi doar eu si doar lui. O poveste doar a noastra. Si, in fiecare seara, incercam sa creez pentru el o noua poveste. Astazi, povestea despre scaunul curcubeu.
Mami, imi spui o poveste? Scaunul curcubeu
– Mami, imi spui o poveste?
– Da, puiule, ca in fiecare seara. Ce poveste vrei sa spunem azi?
– Vreau povestea cu scaunul curcubeu.
– Povestea cu scaunul curcubeu? Sa ma gandesc… Era o data un baietel care isi dorea foarte mult un scaunel special.
– Un scaunel curcubeu?, o intrerupse baiatul.
– Stai, inca nu am ajuns acolo. Trebuie sa avem rabdare pentru a descoperi povestea… Cum spuneam. Baietelul din povestea noastra isi dorea un scaunel special. Doar al lui. Pe masura lui. Dar nu un scaunel mic, ca oricare alt scaunel mic, cum aveau colegii lui de la gradinita.
– Nici eu nu am scaunel ca la gradinita. La gradinita avem scaunele rosii si verzi. Scaunelul meu e alb cu albastru, si cu avion.
– Da, asa este, spuse mama bland. Dar baietelul din poveste voia un scaunel mult mai special.
– De ce voia un scaunel special?
– Credea ca asa va fi si el special.
– Si nu era special? Dar eu sunt special?
– Da, pui, fiecare copil e special.
– Dar nu suntem toti la fel, spuse copilul.
– Asa este. Dar tocmai pentru ca nu sunteti toti la fel, fiecare este special in felul lui.
– Si baietelul din poveste nu stia ca este special?
– Se pare ca nu.
– De ce?
– Pentru ca nu ii spusese nimeni. Auzise spunandu-se despre alti copii ca sunt speciali si isi dorea si el sa fie special… Continuam povestea?
– Da. Dar cand ajungem la scaunelul curcubeu?
– In curand. Continuam si o sa ajungem si acolo, ai sa vezi… Deci baietelul nostru visa la un scaunel special. Si in fiecare zi le spunea parintilor sai ca isi doreste un scaunel special. Parintii il intrebau cum ar vrea sa fie scaunelul. Mersera cu el in cateva magazine sa isi aleaga un scaunel, dar nici unul dintre cele vazute nu i se parea atat de special pe cat isi dorea.
– Si au gasit scaunelul?
– Da si nu.
– Cum adica?
– Adica, in cele din urma, parintii ii cumparara un scaunel alb. Alb – alb.
– Un scaunel alb? Ce era special la scaunelul alb?
– Exact la fel a intrebat si baietelul din poveste. Ce este asa de special la un scaunel alb? Iar parintii i-au spus ca este un scaunel foarte special, doar daca el isi doreste cu adevarat sa fie asa.
– Nu inteleg, spuse copilul.
– Asteapta si ai sa intelegi. Baietelul din povestea noastra nu era prea incantat de scaunel. Si nu vedea nimic special la el, oricat de mult si-ar fi dorit acest lucru. Pana intr-o zi. O zi cu ploaie si soare.
– Ploua cu soare? Asa cum s-a intamplat si la noi saptamana trecuta, cand am venit eu de la inot?
– Exact la fel. Ploua, dar in acelasi timp era soare. Si stii ce se intampla cand ploua cu soare?
– Da. Apare curcubeul!
– Da, asa e. Apare curcubeul. Si in povestea noastra a aparut curcubelul. Si baietelul nostru a fost incantat sa vada un curcubeu. Era pentru prima data cand vedea un curcubeu. Si era minunat. Era… special. Special, da!, si-a spus si baiatul si atunci a inteles ce au vrut sa-i spuna parintii. In timp ce el era fascinat de minunatia de pe cer, multi alti copii isi vedeau de mingea de fotbal, fara sa zaboveasca prea mult cu privirea in sus. “Poate fi foarte special, doar daca iti doresti cu adevarat”, isi aminti el vorbele parintilor sai. Pentru el, curcubeul nu erau doar niste culori pe cer. Pentru el era primul lui curcubeu, era lumina, era vis. Era… special! Si-atunci, baiatul se duse acasa si scoase toate acuarelele si se apuca sa deseneze un curcubeu pe spatarul scaunului. Si unul pe sezutul scaunului. Si altul pe un picior. Si tot asa, pana intreg scaunul era un curcubeu. Cand termina, era cu adevarat fericit. Avea scaunul lui! Scaunul lui special! Datorita lui! Cand venira acasa, parintii baietelului aproape lacrimara de bucurie, vazandu-si baiatul atat de fericit. Ii lacuira scaunul, ca sa protejeze culorile, si ii oferira un nou set de acuarele pentru alte curcubee.
– Gata? S-a terminat?
– Da, pui, s-a terminat povestea.
– Mai vreau.
– Maine seara spunem o alta poveste, da?
– Da. Vreau o poveste speciala!
– Atunci, o spunem impreuna, zambi mama, sarutandu-l pe frunte.
Alte povesti create de noi
0 comments