Oana Moraru raspunde: Care este varsta potrivita pentru inscrierea copilului la gradinita

V-am povestit ca astazi am revazut-o pe Oana Moraru si am scris deja despre cum “copiii invata din conflicte”.

Voi continua sa prezint, cat de structurat pot, informatiile pe care Oana le-a oferit in cadrul intalnirii “Ce conteaza de fapt? Ce ajuta, ce strica?”, facilitate de Ioana, raspunzand numeroaselor intrebari din sala si transmise online.

Incep cu varsta potrivita pentru inscrierea copilului la gradinita.

Puteti citi si:

• Toleranta la frustrare si teama de esec
• Joaca libera si competitia
• Inscrierea la scoala si programul de afterschool

Cea mai buna varsta pentru inscrierea copilului la gradinita este de fapt varsta emotionala a mamei, nivelul de hotarare al mamei.  

De ce sa mearga copilul la gradinita:

• sa-si dezvolte voce sociala (cam 3 luni dureaza adaptarea);
• pentru numarul de oglinzi in care se vede (cine e el la nivel social, ce rol are).

Daca cel mic vrea la gradinita pentru ca a vazut copiii in curtea gradinitei, posibil ca in primele doua saptamani sa mearga cu drag si in a treia sa planga. E ceva normal. Nu suspectati imediat gradinita. Reactia lui vine din faptul ca au vazut cum e, a vazut ca sunt si niste reguli si a trecut entuziamsul. Dar nu trebuie sa cedezi. Daca cedezi invata ca daca a plans si l-ai scos-o de acolo, inseamna ca la gradinita era intr-adevar o problema.

Oana, spre exemplu, nu crede in adaptarea cu atasament treptat – cand mama sta pe holul gradinitei si copilul e cand in clasa, cand cu mama.

Mai bine pregatesti momentul intrarii in colectivitate cu un joc cu papusile. Acasa poti crea astfel toata scena, inclusiv cu plansul copilului, cu pupicii mamei, cu momentul intoarcerii seara etc. Dar nu poti sa il tii in brate, strans, la pieptul tau, si sa il intrebi daca nu vrea sa ramana la gradinita. Chiar credeti ca va spune ca da?

Iar daca s-a desprins, a spus “pa” si s-a dus spre clasa, nu-l mai chemati inapoi pentru pupici.

Recomandarea este sa nu-l duci in brate pana la gradinita, ci de manuta. Sa ai o atitudine relaxata, nu superprotectoare si tematoare pentru ce va urma.

“E foarte greu sa le spui mamelor controleaza-ti emotiile, pulsul”, spune Oana. “Introducerea in colectivitate nu e trauma, nu e abandon”.

Da, e posibil ca la gradinita sa fie si o doamna care da buline, care isi manifesta mai mult nevoia de control, de judecata. Dar mai important este ce baza ii oferim copilului acasa si ce invata cu adevarat la gradinita, chiar si intr-un sistem cu “liniste”.

Iubirea neconditionata nu inseamna teama noastra de a mai spune “Stop! Gata!”

Aceasta lume disfunctionala, care nu ne place noua, asa este ea.

Dar daca acasa, copiii sunt acceptati pentru ceea ce sunt ei, sunt iubiti neconditionat (cu tot cu limite, fermitate, privit ochi in ochi), daca acasa copiii au toate nevoile implinite, cu reguli, structura si dragoste neconditionata, isi vor croi drumul lor prin aceasta lume disfunctionala mult mai usor.

Si in situatii extreme, ce ii pui tu acasa e busola interioara. Si daca are nevoile implinite, copilul va face slalom foarte lin in aceasta lume rea, nu va atrage conflicte gen bullying; si va trece chiar si pe langa profesori absurzi. Oana a povestit, spre exemplu, de un profesor care le punea nota la modul urmator: le ridica in picioare si le punea sa faca o pirueta; dar erau cateva colege pe care nu le punea niciodata, pentru ca simtea instinctual ca nu ar fi avut succes.

Toti copiii care au probleme in colectivitate – sunt ciuca batailor, tin sa iasa in evidenta cu lucruri urate – au in general probleme acasa, nu sunt apreciati pentru ceea ce sunt, dincolo de note.

E adevarat, invatamantul este asa cum este. La gradinita, ca si la scoala, diferenta o poate face doamna care stie cu adevarat metodica si pedagogie.

Daca insa pleaca de acasa cu o busola pe dinautru, copilul va stii ce sa faca bine pentru el. Va fugi de aprecieri sau dezaprecieri externe. Daca tu nu pui accent pe valorificare exterioara (ex: note, medalii, diplome), nici el nu va da atentie aprecierilor externe (ex: incercari de bullying verbal).

Nu valoarea notei este atat de importanta, pe cat e important sa nu devina dependenti de aceste note.

Lumea e disfunctionala si va fi; singura busola adevarata este cea de acasa. Singurii copii buni-buni, care nu colapseaza la un esec, sunt acei copii care au o relatie ok acasa cu parintii; cand nu le iese ceva, isi fac planuri sa repare, sa o ia de la capat; au abilitati de viata care o sa ii impinga in viitor inainte, sa se ridice de jos, fara sa se uite in ochii cuiva intrebandu-se daca e ok ca au gresit sau nu.

Ce trebuie sa stie un copil la final de gradinita

Gradinita este totul.  97% din ce au nevoie la scoala, se invata la gradinita.

Ce trebuie sa faca gradinita?

• motricitate fina si grosiera
• coordonare oculo-motorie – ajuta la rafinamentul lingvistic
• echilibru, tarare, catarare
• manipularea obiecte fine – dezvolta rafinamentul gandirii
• emotional, sa dezvolte vocea sociala
• atitudinal – nevoia de a finaliza si un anumit nivel de harnicie
• gandirea logico-matematica si limbaj

Ce trebuie sa stie un copil la final de gradinta?

• un anumit nivel de angajare in ceea ce fac si harnicie ; 17% dintre adulti, in medie, sunt cu adevarat angajati la munca, implicate 100%, cu pasiune; iti dai seama ca e o gradinita buna, daca vine acasa si isi mai face un plan sa mai faca ceva acasa, sa coloreze, sa etc.
• un mod de operare al mintii – cand ma asez pe o sarcina stiu ca exista niste pasi de realizare si finalizez
• gandire logico-matematica si limbaj – 97% din ce le trebuie la scoala se invata la gradinita
• atentia si ascultarea activa si constienta – capacitatea de a asculta activ; daca nu se modeleaza la gradinita, mai greu la scoala;

Educatoarele ar trebuie platite ca un chirurg pe creier, pentru ca in mainile lor sta aproape totul. As adauga ca vorbim de educatoarele bune J

Altele despre gradinita

• Limbi straine la gradinita?
  • Predarea intr-o limba straina la gradinita e buna , dar nu cu copii care au avut dificultati in limbaj si au vorbit tarziu.
  • La gradinita, invatarea unei limbi straine e utopie daca se face de doua ori pe saptamana. Este doar pregatirea creierului sau a urechii. Dar o alta fereastra de oportunitate pentru invatarea unei limbi straine se deschide abia intre 8 si 11 ani.
  • La varsta asta (de gradinita) e ok doar daca un copil este introdus intr-un mediu de limba straina, nu daca este obiect de studiu.
  • Chiar daca un copil inmagazineaza anumite cuvinte, nu e vocabular activ, e vocabular pasiv.
  • Copiii care au vorbit tarziu nu trebuie aruncati in program bilingv. Cei care au fost cu logopedie, cu exercitii speciale, cat timp se fixeaza logica limbii materne, nu e ok sa intervii cu o limba straina
• Program lung sau scurt la gradinita?
  • Oricare dintre cele doua tipuri de program este bun; depinde mult de stilul de viata la familiei si ce i se ofera copilului dupa programul de gradinita.
• Cum sunt sistemele alternative?
  • Ssunt bune in primul rand pentru ca au o filosofie clara si sunt consecvente; in timp ce in sistemul de stat singura care poate salva situatia e educatoarea care stie metodica (ca vocative au doar 10%, in orice meserie, nu doar in invatamant) si pedagogie; in sistemul alternativ de la noi pacatul este ca unii oameni din sistemul respectiv aplica acel sistem habotnic, ca pe o reteta dar pe o altfel de tipologie; in lume trendul este sa se imbine aceste retete cu psihologia si pedagogia clasica

Despre criteriile de alegere ale gradinitei am scris AICI.

Iar articole adunate de la alte intalniri cu Oana Moraru puteti citi si AICI.