Seria articolelor in urma intalnirii cu Oana Moraru, facilitata astazi de Ioana, sub denumirea “Ce conteaza de fapt? Ce ajuta, ce strica?”, continua cu un nou subiect: toleranta la frustrare si teama de esec.
Puteti citi si:
Toleranta la frustrare e configurata si nativ
Unii se nasc cu mai putin rabdare, iar altii mai linistiti, mai rabdatori. Toleranta la frustrare se aplica diferit de la un copil la altul.
Totusi toleranta la frustrare e importanta in intelectul unui copil.
Daca se naste cu un IQ bun dar are toleranta scazuta la frustrare, in timp decalajul va fi mare intre ceea ce gandeste si ceea ce dobandeste si risca sa ramana in urma la invatatura, chiar daca intelectul este bun. Spre exemplu, la matematica, trebuie scoase datele dintr-o problema si daca nu are rabdare sa scoata aceste date, pierde, nu ajunge la rezultat, chiar daca de fapt el este capabil sa resolve problema respective. Copilul nu are de fapt rabdare sa citeasca problema pana la capat si chiar sa reia continutul problemei, sa isi puna intrebari, ca sa scoata datele si sa rezolve.
Cum exersam?
In discutiile de acasa. Partenerii vorbesc, copilul intervine. Ii arati cu mana ca trebuie sa astepte si continui conversatia intre adulti cat de multi poti.
Statul la rand la cumparaturi, spre exemplu, e un alt exercitiu.
Cand cere sa cumparati ceva, nu cumparati imediat.
Amanarea cumparaturilor, facandu-l sa stranga ban cu ban ca sa isi faca suma necesara.
Toleranta la frustrare creste in gradinita prin activitati fara stimuli vizuali sau de manipulare, ci doar cu stimuli verbali.
Lipsa de atentie si conectare vine si din cum sunt amenajate camerele copiilor. Daca sunt pline de jocuri si jucarii, atentia se fragmenteaza in functie de numarul de stimuli din campul vizual. Mai bine mai putini stimuli; sa se joace cu aceleasi jucarii in mai multe feluri. Copilul care reuseste sa faca jocuri diferite cu aceleasi resurse, isi dezvolta tolerant la frustrare, dar si creativitatea. Pot fi inovatori, gasesc solutii noi cu aceleasi resurse minime.
Parintii isi doresc copii fericiti. Dar in invatare exista si o doza de nefericire, de frustrare.
Copiii crescuti foarte fericiti cu pretentii ca invatatorul trebuie sa se dea peste cap ca sa le capteze atentia, nu devin “good learners”. Pentru ca de foarte multe ori lipseste toleranta la frustrare, rezilienta.
Teama de esec este a adultilor, nu a copiilor
Copiii nostri trebuie invatati ca esecul este sursa de invatare.
In Romania inca se fac topuri valorice, la sedinte inca se citesc rezultate la examene, clasamente.
Nu trebuie sa sarbatorim in mod exagerat reusita, asa cum nu trebuie sa ne vaitam exagerat de esec. Copilul trebuie incurajat, cu laude, dar trebuie sa fie intampinat cu o reactie reclaxata si in caz de esec.
Trebuie sa fim relaxati si in caz de triumf si in caz de esec.
Daca vine si spune ca cineva l-a facut prost, noi ii zicem “nu, mama, esti destept”. Si ii aratam ca viata este intre cele doua extreme: ori esti prost, ori destept. Ceea ce de fapt creeaza anxietatea si teama de esec.
Cel care a spus ceva urat despre un alt copil a transmis o energie negative, ca o respiratie urat mirositoare. O primesti? Aceasta e intrebarea pe care o adresezi copilului.
Suferinta lui e fireasca. Dar trebuie sa o internalizeze, ca sa invete ca important e cum se vede el in interior, nu ce si cum zic altii despre el.
Frica de esec apare mai degraba la oamenii care nu sunt ok cu sine, acasa.
Articole adunate de la alte intalniri cu Oana Moraru puteti citi si AICI.
Pingback: Oana Moraru raspunde: Care este varsta potrivita pentru inscrierea copilului la gradinita - iulianaroca.ro