Ok, am ”rezolvat” cu actualul an școlar. Ce facem cu următorul?

Nu mai reiau discuția despre așa-zisa soluție găsită pentru încheierea actualului an școlar.

Bine, nu e chiar foarte clar cum va fi școala asta online accesibilă tuturor, dacă profesorii au primit vreun suport real de pregătire într-ale școlii online, dacă va exista și o scurtă perioadă de tranziție în care atât copiii, cadrele didactice, dar și părinții să se obișnuiască cu platforma, cu sistemul, cu … cu… .

Ceea ce e clar e că e obligatoriu. Că așa ne place nouă să punem carul înaintea boilor.  Ba chiar, mai întâi, să procurăm biciul.

Și ceea ce mie îmi este și mai clar este că nu este vorba despre binele copiilor. Asta e doar așa ca să dea bine.

Eu cred însă în adaptare și am încredere că, într-un fel sau altul, vom supraviețui; că și profesorii, și părinții vor găsi soluții și calea de mijloc pentru ca toți copiii să facă o variantă de școală online, că așa se cere de sus.

Dar mai ales am încredere în puterea de adaptare a copiilor.

Și mai cred în părinți și în acei oameni adevărați din sistem care se vor gândi – măcar ei – la binele copilului, la echilibrul emoțional, la lupta pe care o duc acești copii cu ei înșiși de nu s-au urcat încă pe pereți la propriu de ”arest la domiciliu”.

Și să zicem că rămânem pe varianta de școală online obligatorie până se închid mediile și scăpăm de ”povara” actualului an școlar.

Întrebarea mea este alta: ce facem cu următorul an școlar?

Sper că și mai marii învățământului urmăresc declarațiile specialiștilor colegi din domeniul sănătății. Care anunță că virusul acesta nu își face singur băgăjelul să plece ofuscat că noi renunțăm la restricții și încercăm să revenim la viețile noastre. Virusul ăsta, ca și alții de altfel, o să mai stea o vreme pe la noi și o să își facă de cap, din nou, din toamnă, în prag de sezon rece. Atunci ce facem?

Ce facem cu școala din toamnă?

De ce ne cramponăm de câteva capitole nepredate și niște medii neîncheiate în loc să ne canalizăm energia pe găsit soluții viabile, corecte pentru toate părțile implicate, pentru următorul an școlar?

Ne jucăm de-a alba-neagra (online/offline) cu școala și din toamnă, pe aceeași programă, în același sistem?

Ne spălăm pe mâini (la figurat de data asta) de toate lucrurile importante pentru că o să purtăm măști în spații închise (deci și la școală) cel puțin până la sfârșitul anului? Gata? S-a rezolvat problema cu două obligații – școală online și măști în școala offline? Vai de noi și mai ales de copiii noștri!

Chiar ne vedem copiii stând 4-6 ore la școală (sau mai mult, dacă mai punem și afterschool-ul) cu masca pe față, ei fiind câte 30 și ceva într-un spațiu închis și supraaglomerat de 20 mp? Și avem liniștea că sunt bine doar pentru că poartă mască în clasă? Sau când se întâlnesc peste 200 pe același hol în drum spre aceeași baie? Și când spun bine nu mă refer doar la virus…

Ne întoarcem și noi, măcar acum, cu adevărat la acești copii? Ne gândim la fricile și anxietatea lor? Ne gândim la durerile și frustrările pe care le acumulează acum? Sau ne pasă tot doar de respectarea curiculei și bifat prezențe și note în catalog?

Și încă o dată mă gândesc la oamenii buni din sistem care trebuie să înghită și aceste reguli și să facă și ceva bun pentru copii. Și mă gândesc și la părinții care și-așa își frământă gândurile în căutare de soluții pentru propriile joburi, pentru resursele minime pentru un trai cât de cât decent, și care trebuie să găsească în ei puterea de a-și menține copiii într-o zonă de echilibru, măcar până trece sau ne obișnuim cu nebunia.

Pentru că, din păcate, deși nu vreau să fiu pesimistul șef, la cum se derulează lucrurile, parcă văd că ne întoarcem la aceeași școală cu materie multă fără justificare, la forme fără fond, la presiune pe elev fără un țel, la munca pentru supraviețuire și atât.

Vă rog să îmi spuneți că n-am dreptate!

Dar până atunci spuneți-mi că sunteți bine. Că vom fi bine.

PS (1): Încheierea mediilor era importantă doar pentru anii terminali de școală (a VIII-a și a XII-a) și în mod normal în două luni de semestru doi trebuia să existe cel puțin o notă la fiecare elev, la fiecare materie. Prin urmare, nu era nevoie de școală online nici măcar pentru acești elevi. Mai bine îi lăsai să profite să învețe pentru examene (că oricum ai decis că nu este inclusă în programa de examen și materia pentru semestrul II) și poate speram și la alte procente de promovabilitate (nu știu, zic).

PS (2): În loc să ceri liste cadrelor didactice cu copiii prezenți pe platforme și să stai cu ochii pe ei ca pe butelie să ”își facă treaba”, mai bine îi puneai să facă o analiză pe școală cu resursele existente și posibilele soluții personalizate pentru începerea noului an școlar în toamnă în siguranță. Și îi întrebai și pe profesorii aceia care sunt și părinți cum se poate împăca și capra și varza. Pentru că nu are cum să existe o soluție universal valabilă.

PS (3): Făceai și sesiuni de școală online, acolo unde se putea, dar de tranziție, de probă, de joacă, fără titlu de obligativitate cu biciul pe spinare, cu amenințări și sancțiuni, astfel încât și cadrele didactice să învețe să se descurce în acest univers la care poate nu au avut acces, să încerce să fie creativi, iar copiii să perceapă această școală ca una interesantă, atractivă, specială.

PS (4): Între timp, dotai școlile cu laptopuri, centralizai niște liste cu familiile unde sunt mai mulți copii ca să nu suprapui orele online și să nu se bată copiii pe singurul laptop din familie pe care de altfel lucrează și părintele de-acasă, făceai un program susținere a familiilor pentru achiziția de laptopuri, făceai traininguri cu profesorii și le dădeai toate ustensilele reale pentru școală online, gădeai o variantă de mix între școală online și școală offline (că mai e nevoie și de susținere face-to-face în învățare)…

PS (5): Nu mai zic, că o să cred că fie mă duce capul prea tare, fie sunt singura nebună din curtea școlii și energia pe care o am trebuie să o folosesc să-mi echilibrez copilul și-așa încercat de multe.

Ce voiam să vă mai spun, așa cum vă spun mereu: aveți grijă de voi, nu vă așteptați să aibă alții! Să fiți bine!

Dacă mai aveți răbdare sau curiozitate, puteți să citiți și următoarele rânduri scrise de mine recent, pe tema asta mare și grea:

• Asta cu școala online e ca învățământul gratuit: tot părinții suportă!
• Școală în ture. Cam câte și în ce univers?
• Când vom deschide școlile, eu aș începe cu o vacanță sau măcar program redus
• Pe bune? Asta a fost vacanță? Pentru cine?
• Știți câtă școală pierd copiii noștri?
• Pentru cine facem școală online?