Oricât de ilegal, fondul clasei e vital

Că tot a început anul școlar, au început să se îngrămădească în social media, ca ciupercile după ploaie, comentariile legate de fondul clasei. „Cum își permit să ceară?”, „Școlile primesc suficienți bani, nu trebuie să mai dea și părinții!”, „Nu mai scăpăm de metehnele astea!”. Cunoașteți foarte bine remarcile pe acest topic. Poate chiar vă aparțin. Și e foarte bine! Nu vin să critic, nici să emit judecăți de valoare, doar îmi expun niște gânduri de început de an, pe același subiect, că tot m-am lovit de el în online, aproape imediat ce am ieșit pe poarta școlii în prima zi.

O poveste adevărată

Imaginați-vă următorul context (vă asigur că nu e un context imaginat, e 100% real, dar dacă nu ați fost în aceeași situație, încercați să vi-l imaginați):

Clasă de școală gimnazială. O clasă unită, atât la nivel de elevi, cât și (poate, mai ales) la nivel de părinți. O clasă organizată, implicată. Doar că această clasă aparține unei școli gimnaziale care a intrat recent în renovare și, prin urmare, a fost relocată într-o altă școală.

Prima zi de școală. Niciun copil sau părinte nu știe unde este noua clasă. Evident, vin aproape toți, în miez de zi, să descopere noua sală de clasă unde au convingerea că vor fi încheia gimnaziul – pentru că, pe bune acum, cine mai crede în ziua de azi că o școală cu peste 30 de clase primare și tot atâtea gimnaziale chiar o să fie renovată în 1-2 ani?!

Acum, amintiți-vă cea mai călduroasă zi din această vară! Aceea cu peste 40 grade plus la umbră, în plină zi. Ați ieșit din casă în acea zi? Fix când era cel mai cald? Perfect! Înseamnă că știți exact cam cum (nu) se poate respira și cum simți că ești într-un cuptor aprins la maximum. Buuun. Fix aceleași senzații le-au trăit copiii și părinții clasei de gimnaziu din povestea noastră. Mai că le venea să fugă din clasă, imediat ce au intrat.

Sala de clasă – nici prea mare, nici prea mică. Dar poziționată spre sud-vest, unde e soare tot timpul zilei, iar după-amiaza clocotește. Fără perdele, draperii, jaluzele, nimic la geam, care să mai oprească din razele de soare și efectul de seră. A, ba da, pe unele geamuri, coli de hârtie lipite scotch probabil de copiii care învață în mod obișnuit în școala respectivă.

Fericire mare – există un aparat de aer condiționat! Nu are telecomandă, dar asemeni lui Lungilă cineva ajunge cumva la butonul de pe aparat. Aiurea! După o oră de funcționare, nici cei aflați la un metru distanță nu simțeau vreo briză binefăcătoare. Ori zero freon, ori puterea aparatului nu era suficient de mare cât să lupte cu căldura amplificată prin geamuri.

În loc de concluzii

Acum, într-o astfel de situație ce e de făcut? Să sari la gâtul directorului școlii de care aparții? Pai, ca și elevii, profesorii și părinții școlii respective, inclusiv directorul era ”musafir nepoftit” în școala gazdă. Să sari la gâtul directorului școlii gazdă? Parcă și întrevăd răspunsul: nu-ți convine, fă pași în containerele în care sunt înghesuite deja clasele primare ale școlii de unde vii, în două schimburi, merge și al treilea schimb până spre miezul nopții!

Și-atunci chiar poți să îi acuzi pe părinții claselor de gimnaziu din școala ”musafir” că au cerut fondul clasei pentru draperii (cu tot cu șine, că nici astea nu există) sau jaluzele? E vorba într-o astfel de situație de mână largă sau de supraviețuirea timp de 5-7 ore, în fiecare zi, a unor copii de 11 – 14 ani, care ar mai trebui și să se concentreze, să învețe, să se pregătească de un examen?

Ce vreau să spun. Apropos, de fondul clasei. O fi el ilegal, dar uneori e vital. Ca în situația de mai sus. Nu mai pun că, și fără astfel de situații excepționale, e util la c(l)asa omului. Spre exemplu, pentru auxiliare (mă întreb oare de ce n-am văzut atâta înverșunare și pe tema auxiliarelor care ajung, ba chiar depășesc 200 de lei /an?) – dacă iei volum mai mare, mai ales de la aceeași editură, ai șansa unui discount și ai certitudinea că toți elevii lucrează în clasă după fix același auxiliar, nu fiecare cu alt an de apariție și, prin urmare, alt conținut. Ah, și bineînțeles, trebuie să mai punem la socoteală și markerele pentru tabla magnetică (sau creta pentru clasica tablă neagră, care încă mai tronează în fața multor clase), că dacă stai după fondul de la autorități, clar scrii cu puterea minții. Bine, știu și cazuri de profesori care au adus de la ei de acasă și draperii, și markere, ba chiar și un dulap în care să-și lase materialele didactice. Dar pe ei nu îi vedem, că – nu-i așa? – cine i-a pus să se facă profesori? Noi avem ce-avem cu fondul clasei!