Evenimente

Petrecere în pijamale la cort, în mijlocul sufrageriei

By  | 

Da, ați citit bine! Și nu e doar o idee aruncată așa, la caterincă. E ceea ce am făcut noi de ziua copilului, anul acesta.

Toată nebunia a început cu vreo două săptămâni înainte de ziua lui. A zis că nu vrea petrecere. Că de fapt nu mai vrea clasicul loc de joacă, ci altceva. El voia un alt fel de loc de joacă, iar noi nu știam de unde să îl scoatem. Și voia și ceva acasă, că auzise el că sunt copii care își aniversează ziua de naștere acasă. Doar că noi nu stăm la casă, nu avem curte, iar spațiul dintre cei patru pereți (sau câți or fi) nu e tocmai ofertant.

Dar cum nu ne lăsăm cu una cu două, iar copilul a mai fost înzestrat de la natură și cu ceva noroc, iată ce-a ieșit.

Întâi i-am spus așa: ”Căutăm locul de joacă cu trambuline, cum îți dorești. Iar dacă nu îl găsim, e prea scump sau nu are disponibilitate de ziua ta (nu de alta, dar discuția se întâmpla cu vreo săptămână înainte de weekendul cu aniversarea), facem o petrecere acasă. Cu trei-patru copii. O petrecere în pijama”.

Acum, știm mai toți, că petrecerile în pijama se poartă mai ales între fete.

Vă spun eu că nu e musai așa!

Pentru că există o soluție de personalizare, mai masculină, ca să zicem așa.

Respectiv o petrecere în pijama la cort!

Da, da, la cort! Chiar și fără curte – am stabilit că nu stăm la casă și nu avem curte – și fără să pleci din oraș. De fapt, fără să pleci de-acasă.

Pentru că… facem petrecere în pijama la cort, în mijlocul sufrageriei!

Da, mă repet, ați citit bine! Petrecere în pijama la cort, în mijlocul sufrageriei!

Și asta s-a întâmplat.

Dimineața, am fost la un loc de joacă cu trambuline – v-am spus că avem un copil norocos și, deși am fost cu nici o săptămână înainte să vorbim, am găsit disponibile fix ziua și intervalul orar pe care ni-l doream (doar acel interval era disponibil în weekendul respectiv).

Copiii au țopăit trei ore continuu și cred că ar mai fi stat – toată ziua – dacă s-ar fi putut. S-au distrat maxim.

Iar după, am adunat gașca de trei + unu copii (unu e chiar copilul sărbătorit) și am trecut la a doua parte a petrecerii, cea de acasă. Am fost în parc, ne-am jucat în casă și am tras cât am putut de timp, pentru că de fapt ei așteptau ceea ce anunțasem a fi o seară specială: petrecerea la cort, în sufragerie.

Seara ne-am pus pe treabă. Am scos cortul și l-am montat în mijlocul sufrageriei. Nu mai desfăcusem cortul de vreo opt-nouă ani, dar ne-am amintit repede cum stă treaba. Am cam ocupat noi aproape toată sufrageria, dar ce mai conta, aveam patru copii nerăbdători și super încântați!

Am întins și sacii de dormit înăuntru, peste care am pus perne, lenjerie – nu de alta, dar chiar nu era cazul să se bage în saci, s-ar fi topit de cald…

Și-apoi i-am lăsat să se distreze în cort.

Și s-au distrat. Au căzut lați după miezul nopții. Iar dimineață au spus toți că a fost super la cort.

Ce voiam să spun? Tare mi-e teamă că am deschis un soi de Cutia Pandorei și pentru anul viitor trebuie să mă pregătesc temeinic. Parcă văd că mă trezesc că își dorește și un foc de tabără!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook