Povestile noastre de noapte buna. Astazi, broasca maro

Noua ne plac povestile. Mai ales povestile pe care ni le cream singuri, inainte de culcare. Uneori schimbam povestile clasice. Alteori eu spun inceputul, iar el decide finalul povestii. Sunt seri in care spunem povesti pe rand, povesti care sunt evident scurte, altfel nu am mai dormi deloc.

Cred ca povestea broastei maro a fost printre primele povesti “inchegate” pe care am construit-o impreuna.

Pana la urmatoarele noastre povesti, sper sa va distrati. Si sa incercati si voi jocul propriilor povesti de noapte buna.

Mami, imi spui o poveste? Broasca maro

– Mami, imi spui o poveste?

– Da, puiule, ca in fiecare seara. Ce poveste vrei sa spunem azi?

– Vreau povestea cu broasca maro.

– Povestea cu broasca maro? Nu stiu nicio poveste cu broasca maro.

– Ba da. Vreau povestea cu broasca maro.

Asa ca mama se gandi putin si apoi spuse.

– Bineeee… A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti. A fost odata o broasca maro. Si era singura broasca maro de pe lac. Toate celelalte broscute erau verzi. De aceea broasca maro se simtea singura. Desi era ca toate broastele, ea era totusi diferita, avea alta culoare. Era o broasca maro… Ce crezi ca a facut broasca maro?

– A cazut in apa, raspunse baietelul intr-o clipa.

– A cazut in apa? Si ce s-a intamplat?

– Au venit broastele verzi si au salvat-o.

– Asa este, puiule. Au venit broastele verzi si au salvat-o. Si broasca maro a fost tare fericita. Pentru ca celelalte broaste au avut grija de ea, chiar daca ea e de alta culoare. Si ce-a facut mai departe, mami?

– Au urcat pe pod, veni baietelul cu raspunsul.

– Era un pod acolo?

– Da. Un pod peste lac.

– Si au traversat podul. Nu-i asa?, intreba mama.

– Nu, au venit bufnitele si au stricat podul.

– Au venit bufnitele?

– Da. Niste bufnite rele. Asa sunt in povestea noastra, explica micutul.

– Si ce s-a intamplat? Ce-au facut bufnitele?

– Nimic. Dar broasca maro a cazut in apa.

– Iar?, intreba mama mirata. Si a patit ceva?

– Nu, ca au venit broastele si au salvat-o.

– Ce broscute dragute, zambi mama. Si apoi ce s-a mai intamplat?

– Spune tu!, zise baietelul. E randul tau.

– Pai nu stiu, mami, cred ca tu le cunosti mai bine pe broscute.

– Broscutele au construit podul si au trecut podul!, spuse apasat copilul si mama intrezari in privirea lui un “logic, nu?”. Apoi baiatul intreba: Ce au facut mami, broscutele dupa ce au traversat podul?

– Nu stiu, mami. Tu stiai despre pod, cred ca tu stii si ce au facut mai departe.

– Nuuuuuu! Spune tu mai departe!

– Bineee… Broscutele au ajuns la un lac cu nuferi.

– Ce sunt aceia nuferi?

– Nuferii sunt flori albe, mari, cu frunze mari, care plutesc pe apa.

– Frumos, spuse baiatul. Si ce au facut acolo?

– Acolo era casa lor. Acolo au trait fericite pana la adanci batraneti.

– Atat?, intreba mirat copilul.

– Atat.

– Adica, gata? S-a terminat povestea?

– Da, s-a terminat povestea.

– Si ce facem acum?

– Acum dormim. Noapte buna, pui, vise placute!

– Mami, pot sa visez cum e casa broscutelor in lacul cu nuferi?

– Bineinteles, pui. Si maine imi povestesti!

Va invit sa redescoperiti si alte povesti … pe fuga