Un soi de vedetă, la joacă. Ziceți voi că nu dau eu bine în poze de lansări!

Să începem cu analiza pe text. Pardon, pe poză. Ziceți voi acum, dacă vă uitați la această imagine, nu-i așa că dau bine în pozele de lansări? Ai zice că taman ce am rupt ușa – sau tăiat panglica, tot aia e – ca nu cumva să ratez ceva

Adevărul e întotdeauna pe la mijloc. Mă rog, în cazul de față la intrarea în magazin, dis de dimineață, cu o altă poveste în spate.

Se făcea că era sâmbătă dimineața și se lansa noul catalog – cu tot cu reducerile de rigoare – de Paște de la Smyk. Dar nu era așa o lansare de-aia anunțată doar la tv pentru cine se mai uită. Ci lansare cu joacă. Și distracție, cum altfel! Bașca, mai era și cu copilul lângă. Și invitații la joacă – de la dragile Ana și Lavinia – eu nu refuz niciodată

În primul rând, nu am avut voie în magazin înainte de start. Apoi am primit niște indicii în baza cărora trebuia să ”vânăm” niște ouă corespunzătoare. Ouă de jucărie, oameni buni, că nu risca nimeni să facă vreo omletă printre jucării!

Cum prietenii mă cunosc drept ochi de vultur, ochisem deja oul corepondent indiciul extras. Așa că, ce să mai pierdem vremea, cum s-a dat start, cum am luat-o la pas – fie, la fugă, spre obiectul cu pricina.

Și de-aici imaginea ”de afiș”! Da, fix asta din poza pe care o vedeți, cu mine luând cu asalt magazinul, de parcă aș fi fost din show-urile alea americane cu viitoare mirese care păzesc noaptea magazinele cu rochii de mireasă la prețuri de-un mărunțiș. Da’ nu, că n-am experiență! Eu doar voiam să terminăm cât mai repede, că trebuia să ajungem și la aniversarea nășicilor noastre. Mă rog, astea-s detalii tehnice. Cert e că am cam dat bine la camera.

În fine, povestea nu s-a terminat aici. Că indiciul copilului corespundea unui ou ascuns fix în capătul celălalt al magazinul (pe românește, fix în fundul magazinului). Plus că am avut și un soi de ștafetă cu plimbat oul în lingură. Bine că n-a fost nevoie să ținem lingura în dinți, că nici nu vreau să mă gândesc ce alte poze mă făceau vedetă.

Una peste alta, ne-am distrat. Și la magazin. Și la petrecerea care a urmat apoi, la aniversarea spre care alergam noi în ziua respectivă. Și am și ochit niște soluții numai bune pentru vestilul Iepuraș. Dar vă las pe voi să vedeți care-i treaba, cu o vizită (nu pot să vă spun vizită scurtă, că am dubii că ar putea fi așa) la magazin. Încă mai aveți timp!