Weekendul e pentru familie. Live, nu online

Cum? Nu scrii in weekend? Nu postezi? Si nu deschizi calculatorul? Cam astea sunt intrebarile pe care le aud tot mai des cand vine vorba de weekend si blog. Pai toata lumea e online in weekend, da like si share, continua seria de semne ale mirarii.

Ei bine, eu nu… Nu scriu in weekend. Nu postez. Nu deschid calculatorul. Nu dau like si share. Decat in cazuri exceptionale. Cand se intampla ceva special sau ma loveste insomnia insotita de inspiratie – foarte rar, ce-i drept

Cu multi ani in urma, cu mult inainte de familia mea de acum, am luat decizia de a nu duce acasa munca, cu tot cu starea ei. Si nu ma refer doar la a munci de-acasa, pe care nu o exclud, dar, la fel, se intampla in cazuri exceptionale. Ma refer in primul rand la starea emotionala. Mai ales cand sunt zile in care iti vine sa injuri sau sa lovesti pe careva, zile in care te intrebi cu ce-ai gresit, ce-a patit lumea in care traiesti si iti spui “Doamne, sa nu ajung si eu asa”. Asta nu inseamna ca sunt de parere ca acasa nu trebuie sa vorbesti deloc despre munca. Ba da! Pana la urma, daca nu te asculta si nu te consulti cu omul cu care imparti totul, de fapt ce imparti? Normal ca povestesti, te eliberezi cumva, dar nu-ti versi nervii si supararea pe cei din casa. Ei n-au nicio vina ca tu ai avut o zi proasta la job.

Si, in anii mai apropiati de momentul prezent, tinand cont de noua conjunctura de familie, am decis ca timpul liber e timp pentru familie. Cu unele mici si cat mai rare exceptii. Cand sunt proiecte exceptionale, cand sunt evenimente care merita cateva ore din timpul si viata noastra (ca nu e vorba doar de viata mea). Dar, altfel, timpul liber e pentru ei, pentru oamenii dragi care imi construiesc universul familial.

Cum as putea eu sa vin sa (va) vorbesc despre timp de calitate in familie, timp de calitate parinte-copil, daca mi-as petrece timpul liber in fata unui monitor? Cu ce drept v-as putea eu spune sa fiti alaturi de copii, sa va jucati cu ei, sa traiti si sa va bucurati de familie, daca eu as trai timpul liber in online, virtual?

Nu, nu sunt parintele perfect. Departe de mine gandul de a pretinde asa ceva. V-am povestit, de altfel, despre greselile mele, despre momentele de mamicie pe care nu vad cum le-as putea recupera vreodata. Dar nici pe principiul “sa faci ce zice popa, nu ce zice el” nu sunt.

Sa nu credeti ca-i judec pe cei care sunt foarte activi in weekend. Foarte posibil ca atunci sa isi poata permite asta, atunci sa se simta inspirati, atunci sa se simta liberi sa se exprime online. Fiecare stie cel mai bine ce, cand si cum poate.

Eu stiu doar ca, cel putin pentru mine, pentru noi, acesta e momentul de timp liber in familie. Probabil cand Robert va fi mai mare, ne va tine la o oarecare distanta, va pune afise cu “nu intrati” pe usa camerei sale sau isi va petrece timpul liber cu prietenii de varsta lui, nu cu “babalacii”, probabil ca atunci timpul liber isi va gasi alt scop. Dar in acest moment, timpul liber, weekendul este pentru familie, live, nu online.