Pentru prietenie

Cica luna aceasta este despre iubire. Aleg sa vorbesc despre o altfel de iubire. Despre prietenie. Despre iubirea de la si pentru prieteni.

Recunosc, din punctul acesta de vedere, ma consider o norocoasa. Nu ca as avea multi prieteni, ca s-ar lupta lumea pentru prietenia mea. Ci pentru ca viata mi-a adus alaturi exact prietenii de care am avut nevoie intr-un anumit moment.

Prieteni care m-au ajutat sa ma descopar, prieteni care m-au invatat sa iubesc viata si pe mine insami, prieteni care mi-au fost alaturi la greu, prieteni care imi sunt prieteni no matter what.

Adevarat, unii dintre ei nu mai sunt intre granitele acestei tari. Cu unii dintre ei vorbesc extrem de rar, de vazut si mai rar. Si poate ca unii si-au schimbat lista de prieteni si poate ca am trecut pe o lista de asteptare.

Dar, indiferent de distanta in spatiu si timp, oamenii aceia vor ramane vesnic prietenii mei, pentru ca au fost prietenii mei atunci cand chiar ama vut nevoie de ei ca prieteni. Pentru acel moment in care as putea spune chiar ca viata mea, mintea mea si sufletul meu au depins de prietenia lor, pentru acel unic moment, vor fi mereu prietenii mei.

Din fericire, exista in viata mea prieteni de-o viata. Prieteni cu care nu trebuie sa vorbesc zilnic, pe care nici nu trebuie sa ii vad o data pe saptamana, poate nici o data pe luna, prieteni pe care – din motive de distanta in spatiu – ii vad poate o data pe an, dar prieteni prieteni. Genul ala de prieteni cu care, atunci cand te intalnesti sau te auzi la telefon, e ca si cum v-ati despartit cel mult cu o seara in urma. Prieteni cu care poti relua discutia de unde ai ramas, desi discutia s-a intamplat cu ceva mai mult timp in urma. Prieteni care nu iti reproseaza nimic, nici ca nu i-ai sunat, nici ca ti-au fost prieteni intr-un anumit moment.

Mda, din pacate, am intalnit-o si p-asta, desi daca mi-ar fi spus cineva inainte, n-as fi crezut. Oameni (ca nu stiu daca sa mai zic prieteni) care iti arunca in fata faptul ca ti-au fost alaturi.

Dar, asa cum iubirea cu de-a sila nu se poate, nici prietenia.

Multumesc, viata, ca ai fost buna cu mine! Ca mi-ai dat prieteni frumosi (si nu, nu ma refer la exterior). Ca mi-ai dat prieteni buni. Ca mi-ai dat prieteni care sa ma imbogateasca sufleteste, care sa ma ridice si sa ma impinga de la spate, prieteni care sa ma asculte si care sa isi deschisa inima in fata mea cu incredere, prieteni adevarati.

Multumesc voua, dragi prieteni, ca imi sunteti prieteni si azi, si maine, si poate toata viata.