Atelier aplicat pentru copii de 6-12 cu Oana Moraru – Partea 1

In timpul evenimentului Oanei Moraru dedicat invatatorilor si parintilor de copii de 6-12 ani, am incercat sa notez cat mai multe pentru a impartasi cu voi. Dar voi incerca sa structurez in mesaje succinte si cuprinzatoare. Iar daca ceva nu se intelege din schematizarea mea, intrebati si completez.

Fiind multa informatie, am oscilat intre a include totul intr-un singur articol sau a imparti cumva, pe capitole, subcapitole etc. In cele din urma, am decis sa impart informatia in mai multe articole, care bineinteles ca pot fi citite fara pauze, ca pe o carte, pentru a afla deznodamantul

Aceasta este Partea 1.

Mai puteti citi:

• Introducerea
• Partea 2
• Partea 3
• Partea 4
• Partea 5

Nu are sens sa ne lamentam

• Suntem generatia de parinti care ne-am facut un tel din a avea copiii ferciti, fara probleme. Cand avem probleme, avem tendinta sa le ocolim. Vanam semnele care sa ne arate ca avem un copil de succes, destept, cu prieteni etc. Se poate contrabalansa ceea ce viata ne pune in cale, inclusiv acest sistem de invatamant
• Da, avem frustrari, materia e stufoasa, unii invatatori sunt mai severi, sistemul nu le respecta nevoile, dar ne dorim totusi ca ei sa invete bine. Indiferent cat de dificila e invatatoarea, insiferent cate teme are, tot vrem sa invete bine.
• Nu are sens sa ne lamentam. Mai bine sa ne gandim cum sa le tinem spatele copiilor in aceasta lume. Indiferent de sistem, indiferent de resursele din scoala, in pauze, in timp ce se joaca, pe chipul copiilor fericirea arata la fel. Indiferent cat de limitata si restrictiva e viata lor, cate suferinte si probleme au, copiii au capacitatea de a-si gasi libertatea interioara.
• Privindu-i intr-un spatiu relaxat, vezi imediat ce personalitate au. Cand ii bagi in clasa , ii vrei uniformi. Doar ca personalitatea lor nu dispare si, prin urmare, raspunsurile/reactiile lor nu sunt la fel.
• Fiecare copil vine pe lume cu propria voce, propriul temperament, propria personalitate, unii sunt emotivi, altii rationali, foarte diferite tipologiile de personalitate, dar noi ne uitam la ei din perspectiva unor modele de parenting, incercand sa raspundem de fapt propriei dorintei de a controla.

Sa integram diferentele, contrariile

Casa si clasa – doua lumi complementare

• Trebuie sa integram si diferentele. Trebuie sa credem si in libertate, dar si in putin control, in rolul invatatorului de a le respecta creativitatea, dar si in rolul lui de a aduce putina rutina si control.
• Chiar din primele zile, in parinti (in special mame) se activeaza patru nevoi de baza:
  • nevoia de mandrie,
  • nevoia de comparatie (iar la scoala se vede foarte bine nu neaparat la note, dar mai ales la serbari, sesizand diferent de doua randuri intre roluri sau pozitionari mai in lateral pe scena),
  • nevoia de a gasi un vinovat (la scoala, invatatoarea e de vina daca un copil nu a inteles ceva din materie)
  • nevoia de aparare (cand le spunem copiilor sa loveasca si ei, sa nu se lase mai prejos)
• Ii impingem de la spate, le zicem sa mai lase de la ei, sa faca intai teme, promitandu-le ca la finalul drumului vor gasi fericirea. Copiii traiesc insa in prezent, in mod natural.
  • De exemplu: atunci cand e mic, el nu vrea caciula, el vrea direct afara, dar noi il vedem deja racit. Sau cand nu vrea teme, vrea intai o ora pe calculator, noi deja vedem filmul viitorului esuat.
  • Din nevoia de a controla viitorul, le rapim trairea in prezent.
  • Pana in 6 ani au starea de libertate si trairea in prezent mai puternica decat adultii.
  • Cand vine un copil plangand, tindem sa-i spunem sa nu planga, sa treaca peste, dar ii rapim exact o stare, o emotie reala, a sa, care face parte din sine, si luandu-i acest moment il “fracturam” emotional.
  • Ceea ce conteaza este sa fim in prezent cu ei, sa nu-i fracturam, sa nu le negam trairea prezentului de grija unui viitor ipotetic.
  • Toti copiii din clasa sunt un pic fracturati, un pic raniti; tre sa fi fost macar un moment in care parintii l-au smucit sa gie altfel decat erau. Intr-un fel e bine. Din aceste rani, copiii cresc.
• In scoala trebuie sa avem reguli, control, rigori, constrangeri. Dar trebuie sa armonizam si cu libertatea, cu personalitatea copiilor. Cum? Intregrand controlul, disciplina, cu “te vad, stiu cine esti, stiu care e vocea ta”.