Atelier aplicat pentru copii de 6-12 cu Oana Moraru – Partea 3

In timpul evenimentului Oanei Moraru dedicat invatatorilor si parintilor de copii de 6-12 ani, am incercat sa notez cat mai multe pentru a impartasi cu voi. Dar voi incerca sa structurez in mesaje succinte si cuprinzatoare. Iar daca ceva nu se intelege din schematizarea mea, intrebati si completez.

Fiind multa informatie, am oscilat intre a include totul intr-un singur articol sau a imparti cumva, pe capitole, subcapitole etc. In cele din urma, am decis sa impart informatia in mai multe articole, care bineinteles ca pot fi citite fara pauze, ca pe o carte, pentru a afla deznodamantul

Aceasta este Partea 3.

Mai puteti citi:

• Introducerea
• Partea 1
• Partea 2
• Partea 4
• Partea 5

Nu exista disciplina mintii, daca nu exista disciplina corpului

• Trebuie sa il inveti pe copil de mic sa isi asume niste joburi, sa stinga lumina, sa-si aleaga hainele, sa-si faca ghiozdanul etc. – daca nu imprimam de acasa un program de autonomie, nu vom avea copii care invata bine la scoala. Acasa invata sa gestioneze lucrurile putin dificile.
• Copiii foarte cicaliti si bibiliti, nu se bat pentru dezvoltarea lor academica.
• Generatia asta de parinti cu cheia de gat, care am crescut cu multe frustrari, ii crestem pe copii cu iluzia ca trebuie sa fie doar fericiti, fara nicio frustrare.
• Capacitatea copilului de a persevera in rezolvarea unei teme porneste din controlul propriului corp.
• Nu exista fericire fara integrarea durerii, esecului, tensiunii si frustrarii.
• Cum ii pregatim noi pentru darea in faliment? Cum il pregatim pentru datul afara de la slujba? Pentru luatul de la zero?
• Nu putem pretinde profesorilor sa fie fascinanti, ingaduitori, in relatii unu-la-unu, daca un copil nu are controlul si disciplina propriului corp.
• Din pacate azi multi copii nu au rutina si deprinderi pentru gestionarea propriilor obiecte, orarului pe o saptamana, nu au vederea periferica.
• Copiii trebuie fortati nu pentru nota la scoala, ci pentru responsabilitatile de acasa, pentru autocontrolul corpului.
• Noi le cerem noi copiilor sa analizeze problema, sa scoata subiectele etc, dar noi nu analizam problema personalitatii copilului nostru.
• Le cerem sa fie tare muncitori si constiinciosi. Dar si noi trebuie sa fim muncitori si constiinciosi sa le dezvoltam autocontrolul corpului pentru autocontrol cognitiv.
• Chiar daca mai facem o data lectia acasa cu copilul, macar sa nu o facem din frustarea ca o sa fie un ratat.

Ofera sansa unui mentor in viata copilului tau

• Nu ne punem in lupta cu invatatoarea (nu-i spunem copilului ca facem cum zice mama, nu cum zice doamna).
• Nu exista crestere intelectuala fara supunere prin admiratie. (Relatie discipol-maestru, nu elev-profesor). Nu exista crestere cognitiva doar cu admiratie. Ca sa fie dezvoltare, copilul trebuie sa asculte, sa urmeze orbeste profesorul, dar cu dragoste. Si incurajarea din partea maestrului ca discipolul sa-si depaseasca maestrul.
• Scoateti din minte ca profesorul trebuie sa fie si terapeut, sa citeasca cine e copilul. Scoateti din minte ca un copilul invata doar daca il place pe profesor.
• Daca nu are cum sa intre in relatie de discipolat cu profesorul, macar sa fie in relatie de discipolat cu parintele.
• Pentru ca sistemul e asa cum e, profesorii sunt demotivati, nu exista strategie clara, nu avem alta varianta. Copilul meu, daca ramane doar elev, nu se realizeaza. Cautati ca, de mic, copilul sa intre intr-o relatie de discipolat cu cineva. Sau asumati-va acest rol, care nu se face din pozitie de control.
  • cand esti pe minus emotional, nu te asculta nimeni; trebuie sa te echilibrezi inainte de a relationa cu copilului; doar cand esti tu conectat cu tine, impacat cu tine si cu realitatea, exista si conectare cu copilul; daca aratam rezistenta si copilul tot rezistenta arata

Piramida gandirii

• In Piramida lui Bloom, la baza invatarii stau cele trei operatii inferioare ale gandirii: memorare, intelegere, aplicare. Dar e o dezvoltare pe jumatate, inteligenta si dezvoltare academica doar la nivel mediu. Pentru nivel superior e nevoie si de analiza si evaluare, apoi creativitate.
  • De aici si lupta de putere la facutul temelor. Copiii simt instinctual ca e doar baza piramidei, ca nu urca.
  • Tema pentru acasa nu e bau bau. Ci sansa de a vedea cat poate copilul singur, autonom, independent. Tema ar trebui dozata pentru cat poate fiecare copil. Mai multe despre teme, separat.
• Importanta este dezvoltarea vocii academice a copilului – sa stie cine e, cu rigori, cu disciplina, cu autocontrol
• Nu mai blamati profesorii! Merg dupa programa, fac ce pot! Puterea e la noi, parintii! Macar sa oferim copiilor alternative, sanse pentru o relatie discipol-mentor. Si nu ii mai valorizati pe copii doar din perspectiva notei si a temelor.

Jos cu orgoliul si egoul nostru!

Jos cu scopul vietii e sa ii facem pe copii permanent fericiti!

Jos cu laudarea copiilor doar din partea de jos a piramidei gandirii!