Bucurati-va de zapada si pentru mine!

Recunosc ca eu nu am fost o mare iubitoare de iarna nici macar cand era copil. Cred ca singurul lucru care ma face sa zambesc atunci cand ninge este ca pot sa fac un om de zapada. In rest, in fiecare iarna, visez la o zi cu ninsoare abundenta pe care sa o admir de la fereastra, cu mine la caldurica, sub plapuma, uitandu-ma la un film bun. Nu mi-a iesit niciodata.

Acum sunt la birou. Ridic din cand in cand privirea si ma uit pe geam. Ce frumos ninge! Nu mai bate vantul care de dimineata am crezut ca o sa ma ia pe sus. Ninge abundent, cu fulgi mari. De poveste! Si a poveste!

Doar ca eu nu ma pot bucura prea tare. Nici om de zapada nu fac. Nici la sanius cu copilul nu merg. Si nici cald nu prea imi e. Ma lupt cu o grozavie de raceala capatata la inceput de an, care imi anuleaza orice sansa de a a ma bucura cumva de o ninsoare placuta.

Nu stiu daca intr-adevar e frumos afara sau faptul ca eu sunt aici, ca depun eforturi sa ma concentrez sa-mi pun in miscare singurul neuron ramas in viata (al doilea cred ca e in coma de mult), neuron si el afectat de boala, contextul asta ma face sa tanjesc putin la niste ingerasi in zapada.

Ma si vad dansand printre fulgii mari, apoi intinsa pe zapada, razand cu toata fiinta.

Voi, cei care nu trebuie sa va suflati nasul la cinci secunde distanta ca mine, si voi, cei care v-ati scos copiii la sanius si bulgareala, bucurati-va de zapada si pentru mine!

Promit ca atunci cand mi se va implini visul si voi fi acasa, sub plapuma, la un film bun, sa ma bucur si eu pentru voi

PS: Eu ma gandesc la oameni de zapada, dans in ninsoare si filme la caldura, si la stiri se anunta drumuri inchise, zone inzapezite, masini blocate, viscole, localitati fara curent electric.