Familia noastra are inima

Nu m-as fi gandit ca asa arata familia noastra in conceptia copilului nostru!

Ieri, la scoala, li s-a cerut sa deseneze familia.

Robert nu e un artist, cand vine vorba de desen, dar pune suflet in tot ce asterne pe hartie.

Nu am vazut lucrarea, sunt convinsa ca nu e cine stie ce opera de arta, dar stiu ca e sincera.

Stiti deja, cred, ca in desen copiii sunt cei mai sinceri si ca aproape nu exista vreun desen intamplator.

Cum arata familia noastra? In desenul lui, vreau sa zic, si asa cum mi l-a povestit.

In primul rand, suntem toti trei. El, eu si tata. El este langa mine, intr-o parte, iar tati este de cealalta parte a mea. Nimic surprinzator pana aici. Anii in care mai toate activitatile erau impreuna cu mine isi spun cuvantul. Dar stiu ca asta se va regla in timp. Suntem trei in hora asta.

Dar lucrul la care nu m-am asteptat a fost acesta: “Am facut inimi, mami. Le-am facut la fiecare o inima. Ca sunt vii. Nu vreau sa fie morti”.

M-am abtinut sa nu imi dea o lacrima. Si mi-am amintit de seara in care a zis ca daca oamenii se mai nasc o data el vrea sa se nasca tot in familia noastra, sa fie din nou cu mami si tati.

Si uite-asa s-a sters toata mahnire si toti nervii din ziua de ieri. Si am inteles inca o data ca nimic nu conteaza mai mult decat inima din familia noastra.