(iar) ninge iar

Cu riscul de a fi (din nou) mustrata pentru entuziasmul (cred unii nejustificat), o sa cant si astazi: ninge iar, ninge iar.

Se pare ca sunt persoane (in numar majoritar) care se cam depreseaza de la aceasta vreme. Deh, daca n-au alta treaba si anticipeaza mocirla de peste o zi – doua.

Eu, in schimb, sunt tzu(m)pi-tzu(m)pi de dimineata, de cand – cu ochii mici – am vazut fulgii dansand in aer.

De fapt, i-a vazut Robert mai intai.

– Mami, ninge?

– E, ninge… Asa se vede ca e frig… Ba da, ai dreptate, ninge!

– Tati, tati, uite, ninge!

Asta era fix cand am iesit din casa. Apoi, pe drum spre scoala, zice: „Si azi merg prin ninsoare. Ce bine! Dar cu sania cand ne dam?”

I-am aratat ca fulgii se topesc imediat ce ating pamantul, i-am explicat ca deocamdata pamantul este mai cald, dar daca ninsoarea nu se opreste si temperaturile raman scazute, ar putea avea sanse la niste zapada, macar de-un bulgare

Si i-am cantat “Ninge iar, ninge iar, este iarna iar”.

– Mami, ce cantec mai e si asta?

– Un cantec vechi, de cand eram eu copil. De care imi amintesc mereu cand ninge, mai ales la inceput de iarna.

Dupa ce am lasat copilul la scoala, in drum spre birou, m-am bucurat si eu de fulgii de nea, cu acelasi cantec in minte

Eu nu ma pot declara o mare iubitoare a anotimpului rece – nu de alta, dar iar trebuie sa imi iau un pulovar in plus, iar imi trebuie manusi si caciula – dar asa ametiti cum se invart acum fulgii ma provoaca la visare. Si stiti, cand inchid ochii, asa de repede aluneca sania mea pe derdelus…

Lasati-ma sa mai fiu copil o vreme…

Si permiteti-mi, va rog, sa mai sper ca o sa apuc totusi sa fac un om de zapada, unul mic-mic, cat un pui de gaina, nu conteaza, om(ulet) de zapada sa fie.

A, da, si daca sunteti prin preajma mea nu ma puneti sa dau volumul mai mic.

Pentru ca “Ninge iar, ninge iar, ninge iar, ninge iar, este iarna iar…”