Respect pentru dascalii adevarati care rezista in sistem

Putini stiu despre mine ca ar fi trebuit sa fiu parte din sistem. Si ca, din motive de supravietuire, dupa scurt timp, am ales sa plec. Si poate va vine greu sa credeti, dar am luat aceasta decizie cu lacrimi in ochi, pentru ca lasam in urma ceea ce visasem dintotdeauna, singurul raspuns de copil la intrebarea “ce vrei sa te faci cand vei fi mare”.

Sincer, am un mare respect pentru acei dascali care se incapataneaza si reusesc sa ramana dascali adevarati, care se implica trup si suflet in actul educational, care cauta mereu resurse si materiale didactice, care muncesc nu doar la scoala, ci si casa, pentru copiii de la clasa, care se lupta sa ii invete pe copii sa iubeasca scoala si sa revina la scoala cu zambetul pe buze.

Si toate astea, intr-un sistem deloc prietenos.

Cu programa stufoasa, pe alocuri inutila, si pe care timpul nu-ti permite sa o respecti, ba iti taie orice sansa de aprofundare.

Cu parinti care au intotdeauna ceva de comentat, pentru ca – nu-i asa? – ei stiu mai bine.

Cu copii care sunt invatati sa dea peste nas cadrelor didactice, ca cine sunt aceste cadre didactice sa le spuna lor ce si cum sa faca; ei doar s-au nascut invatati.

Cu o societate care nu da doi lei pe valoarea unui cadru didactic, care cica nu trebuie sa aiba nicio putere de decizie, ca pentru asta exista birouri ministeriale si o gramada de parinti destepti.

Cu scoli in care doar peretii, intrarea pe poarta si, hai sa zicem, bancile si scaunele sunt gratuite (desi si aceste aspecte sunt discutabile; numeroase clase au banci si scaune decente pentru ca parintii vin cu ele “de-acasa”).

Cu o lume in care tupeul neobrazat si mistocareala sunt mai “de viitor” decat memorizarea sau scrierea cu stiloul pentru dezvoltarea creierului.

Sincer, eu nu stiu cum reusesc acesti oameni. Cum au energie si putere sa se lupte cu toate prejudecatile si ideile crete ale adultilor, pentru ca – am mai zis, cred – am ajuns la concluzia ca atunci cand muncesti cu copii, cel mai greu este de fapt sa lucrezi cu adultii care ii inconjoara pe acei copii.

Tot respectul pentru dascalii care raman dascali adevarati in ciuda tuturor problemelor pe care le implica acest sistem.

Si sper ca baiatul meu sa intalneasca pe drumul educatiei cat mai multi astfel de dascali.