Dezvoltarea emotionala a copilului pana la 7 ani, pe categorii de varsta (III)

Dezvoltarea emotionala si dezvoltarea sociala a copilului sunt aspecte esentiale in evolutia sa si in special in procesualitatea invatarii. Acest domeniu vizeaza abilitatea si dorinta copilului de a interactiona eficient cu adultii si cu copiii.

Dezvoltarea emotionala vizeaza indeosebi constructia conceptului de sine a copilului prin modul in care se percepe ca fiinta unica, reactioneaza si recepteaza/interpreteaza reactiile/trairile emotionale ale celorlalti in interactiunile pe care le stabileste cu acestia. Imaginea pozitiva de sine reprezinta un resort puternic in sustinerea continua a invatarii. Cu cat va avea mai multa incredere in sine, cu atat copilului va fi mai dornic de a incerca noi experiente, de invata lucruri noi.

De asemenea, dezvoltarea emotionala vizeaza dezvoltarea capacitatii de autoreglare a propriilor trairi emotionale, precum si capacitatile copilului de a recunoaste, exprima si intelege trairile emotionale atat ale sale cat si ale celorlalti si de a le raspunde adecvat.

Trairile emotionale insotesc toate activitatile copilului si sunt strans legate de formarea abilitatilor de relationare si comunicare ca si de sustinerea motivationala si formarea intereselor, inclusiv a celor de cunoastere si invatare. De exemplu, curiozitatea, ca trasatura specific umana, este cea care demontreaza co-participarea socializarii si a emotiei la invatare. Curiozitatea impulsioneaza cunoasterea si rezultatul acestei investigatii aduce trairea satisfactiei care declanseaza o noua actiune.

Acest domeniu se constituie intr-un resort esential in dezvoltarea globala sanatoasa a copilului prin interconditionarile pe care le presupune cu celelalte domenii. Socialul si emotionalul potenteaza orice actiune a copilului si determina salturi in fiecare din celelalte domenii de dezvoltare.

Partea a treia: Dezvoltarea expresivitatii emotionale

0-18 luni

• Indicatori
• Tipa, utilizeaza expresii faciale si miscari corporale pentru a-si exprima emotiile.
• Raspunde la manifestarile celorlalti (plange atunci cand si alti copii plang).
• Zambeste, gangureste sau rade ca raspuns la interactiunile pozitive cu adultii.
• Se incrunta cand nu reuseste sa faca ceva.

Practici de sprijin

• Reactionati pozitiv (verbal sau prin expresii faciale) la plansul copilului sau la alte comportamente prin care acesta se exprima. Acordati atentie copilului daca plange sau emite sunete. Dati-i raspunsuri verbale si tactile (mangaiati-l/o, luati-l/o in brate).
• Manifestati empatie fata de alti adulti, copii sau animale.
• Oferiti alinare copilului in situatii stresante.
• Jucati-va cu copilul provocandu-i reactiile prin grimase, miscari neobisnuite sau sunete amuzante (de tipul Cucu-bau).
• Incurajati copilul sa continue „Foarte bine!”, „Bravo!”, „Aproape ai reusit!” si aratati-i cum sa rezolve problema cu care se confrunta (daca dupa mai multe incercari nu reuseste singur/a).

19-36 luni

Indicatori

• Recunoaste emotii simple (teama, bucurie, tristete).
• Foloseste modalitati de exprimare emotionala adecvate contextului.

Practici de sprijin

• Ajutati-i pe copii sa inteleaga cuvintele care exprima emotii; cuvintele referitoare la emotii pun probleme copiilor, deoarece se refera in parte la stari emotionale neobservabile.
• Initiati jocuri de dezvoltare a expresivitatii, prin care copiii sa simuleze o expresie de bucurie, entuziasm, tristete, frica, etc.
• Analizati expresiile personajelor din desene animate.
• Insistati pe exprimarea verbala si nonverbala a emotiilor traite mai ales in cazul copiilor care sunt frustrati, furiosi sau iritabili.
• Stimulati copiii sa vorbeasca despre emotiile lor, sa redea verbal si prin mimica emotiile personajelor din filme si carti.
• Utilizati jocuri de selectare a cuvintelor despre emotii, a poeziilor, povestilor despre dispozitie, sentimente.
• Dati copiilor posibilitatea sa discute despre faptul ca unele comportamente expressive emotional le folosesc pentru a substitui, masca, diminua sau maximiza expresivitatea lor emotionala in concordanta cu anumite situatii si in scopul autoconservarii (ex.: un copil isi exagereaza exprimarile afective plangand pentru a castiga atentie sau a primi raspuns din partea adultilor). Reactionati astfel incat copilul sa perceapa ca ati decodat corect expresiile lui emotionale.

37-60 luni

Indicatori

• Raspunde la emotii prin joc de rol.
• Asociaza emotiile cu cuvinte si expresii faciale.

Practici de sprijin

• Fiti partenerii copilului in jocuri de rol, astfel incat sa preia stilul de expresivitate faciala comportamentul verbal si non-verbal.
• Folositi reflectarea sentimentelor, in faza in care copiii invata despre emotii si inca nu le stiu denumirea: nu intrebati copilul cum se simte, ci incercati sa identificati emotia copilului si apoi sa o transmiteti acestuia sub forma de intrebare sau afirmatie.

61-84 luni

Indicatori

• Isi exprima emotiile prin joc si activitati artistice.
• Impartaseste celorlalti trairile/ emotiile sale (copiilor de varsta apropiata, adultilor din anturaj).
• Reactioneaza emotional intr-o maniera adaptativa si flexibila in contexte sociale si fizice variate.
• Isi verbalizeaza frustrarea.
• Are mimica adecvata sensului mesajului transmis de altcineva.

Practici de sprijin

• Propuneti jocuri de asociere a sunetelor, a culorilor, a miscarilor cu diverse emotii.
• Demonstrati unele variante de exprimare a emotiilor.
• Discutati cu copiii despre muzica si emotii.
• Implicati copiii in diferite activitati artistice (pictura, colorat) si intrebati-i ce fac si cum anume se simt. Daca incep sa va descrie un eveniment, un vis sau o emotie simtita, ascultati-i cu atentie si oferiti-le sprijin spunand “inteleg” sau “si apoi?”
• Incurajati in permanenta copiii sa utilizeze cuvinte si expresii ce denumesc stari emotionale. Adresati copiilor intrebari de genul: „Cum te simti?”, „Cum te face acest lucru sa te simti?”, „Cum te simti atunci cand…?” pentru a-i ajuta pe copii sa-si identifice propriile emotii. Copiii vor invata astfel ca este normal sa experimenteze diverse emotii si sa vorbeasca despre ele.
• Cultivati flexibilitatea emotionala, care presupune reevaluarea rapida a situatiilor care provoaca emotii, accesul la o gama larga de emotii si atingerea scopurilor propuse. Acordati sprijin suplimentar copiilor care in familii sunt nevoiti sa se adapteze la medii dificile sau stresante (copiii expusi la violenta domestica sau in comunitate, care traiesc cu parinti depresivi, care au o vulnerabilitate temperamentala la stres).
• Dialogati cu copiii despre emotiile traite la activitatile din grup (vizionarea filmelor, audierea muzicii, dansuri, audierea povestilor, etc.).
• Examinati poze, fotografii, propuneti copiilor sa identifice emotiile. Aplicati jocuri de tip „Omul vesel, omul trist”.
• Utilizati mesajele la persoana intai pentru exprimarea propriilor emotii, pareri, asteptari (de ex : in loc de „Tu m-ai suparat” puteti spune „M-am suparat cand nu ai venit la mine”, astfel ii veti invata pe copii sa se exprime si ei in acelasi mod).
• Stimulati denumirea emotiilor de catre copii, deoarece contribuie la reamintirea unor evenimente si fara o eticheta verbal a emotiilor, copiii pot sa nu realizeze ca acel comportament provoaca o emotie.
• Incurajati copiii, oferind intariri pozitive ori de cate ori acestia au facut fata unei situatii frustrante, precizandu-le exact ceea ce au facut, in acest fel veti promova realizarea a cat mai multe comportamente pozitive de catre copii.
• In conversatiile zilnice cu copiii nu faceti doar referiri directe la emotii, ci si interpretari ale emotiilor aparute in interactiunile sociale. Oferiti explicatii pentru aceste interpretari ale emotiilor, deoarece ele ofera copiilor o teorie cauzala implicita si impartasita social.

Sursa: Repere fundamentale in invatarea si dezvoltarea timpurie a copilului de la nastere la 7 ani; lucrare realizata cu sprijinul UNICEF, coordinator Dr. Mihaela Ionescu