Parenting

Taberele pentru copii nu tin loc de babysitter! Lasati-i sa mearga in tabara pentru ei, pentru increderea in ei insisi!

By  | 

“Taberele tematice pentru copii sunt o solutie pentru parintii care nu au cu cine lasa copiii in vacanta si nu vor sa ii trimita la bunici”. Asa zicea azi, la stiri, la tv. Perspectiva mi se pare total eronata.

Taberele pentru copii nu tin loc de babysitter. Taberele pentru copii au alt scop si cu totul alte beneficii, mult mai importante pentru dezvoltarea copiilor, decat sa aiba cine sa-i supravegheze in lipsa parintilor.

Sa nu uitam ca pentru multi parinti, o tabara presupune un anumit efort financiar. Si ma indoiesc ca acesti parinti isi asuma efortul respectiv doar pentru ca nu au cu cine-si lasa copiii in perioada vacantei, chiar daca este adevarat ca ca exista si aceasta problema pentru multi parinti care lucreaza zi lumina si nu-si permit un concediu de trei luni.

Din perspectiva financiara, am putea sa facem si urmatorul calcul. O tabara de 7-10 zile costa in jur de 1500 lei. Tot pe acolo se invarte si costul unei bone pe o luna, cu sau fara alte activitati prin casa (curatenie, mancare), in functie de negocierea fiecarei familii.

Dar o tabara nu este despre supraveghere. Nici in vremea copilariei noastre nu era despre asta, chiar daca atunci noi ne descurcam si fara supraveghere, cu cheia de gat. Cu atat mai putin astazi, cand taberele presupun si nenumarate activitati sportive, cognitive sau creative.

O tabara este in primul rand despre socializare si independenta, despre auto-cunoastere si dezvoltare personala, despre incredere in propriile forte.

Lasati fricile deoparte! Tabara este despre copii, nu despre parinti!

De multe ori ma intreb cum aveau “curaj” parintii nostri sa ne lase in tabara. Nu existau telefoane mobile, grupuri whatsapp si alte solutii de comunicare imediata. Noi, copiii, trimiteam vederi sau scrisori acasa, care de multe ori ajungeau la destinatie dupa ce noi ne intorseseram deja din tabara.

Cu toate acestea eu, spre exemplu, am mers in tabara in fiecare an, de la varsta de 4 ani, si nu pentru ca nu avea cu cine ma lasa mama acasa. Oricum stateam singura acasa, in restul vacantei de vara, cu cheia de gat.

Si nici nu s-a intamplat vreodata sa isi ia mama concediu in aceeasi perioada cu tabara in care mergeam, sa se cazeze undeva mai aproape, cum am auzit ca se intampla astazi. Ba chiar am auzit si varianta cu cazarea in aceeasi vila cu cei din tabara, copiii fiind alataturi de copii doar in timpul zilei, iar seara dormind cu parintii in aceeasi camera.

Stiu sigur ca mama era convinsa ca o sa ma descurc, ca o sa fac cumva sa ma descurc, ca voi fi bine, ca doar nu ma trimite singura in pustiu, ci intr-un mediu organizat, cu unu-doua cadre didactice care ne vor indruma si vor fi alaturi de noi, la nevoie.

Nu vreau sa povestesc acum ce amintiri am din aceste tabere, ca nu termin prea curand articolul acesta.

Ce vreau sa spun este altceva: lasati fricile deoparte!

Imi amintesc ca am avut o discutie similara cu un parinte, mirat tare de faptul ca am “curajul” sa imi trimis copilul in tabara singur.

Si n-am putut sa ma abtin sa nu intreb: ce poate sa i se intample?

  • Nu o sa manance – Asa, si? O sa manance paine goala, o sa gaseasca el ceva acolo, cat sa nu aiba stomacul gol. Nu o sa moara de foame!
  • Nu o sa se descurce cu hainele – De ce nu? Si daca, sa presupunem, nu se descurca, ce se poate intampla? Sa ramana imbracat o saptamana cu un singur tricou? Asa, si? O sa fie murdar sau o sa puta, oricum se spala. Plus ca o sa fie un foarte bun pretext de invatara tocmai pentru a se descurca cu hainele. Daca nu in tabara, ulterior cand vine acasa. Este contextul perfect sa incepi sa il inveti unde are lucrurile in sifonier, de unde si le ia, cand trebuie sa se schimbe, ce haine sa combine intre ele si asa mai departe.
  • Isi pierde lucrurile in tabara – Da, se poate intampla! Dar este o asumare si mai ales o ocazie de invatare a grijei si atentiei pentru propriile lucruri. Iar daca isi incurca hainele intre ei, aveti oricand posibilitatea de contact cu ceilalti parinti din tabara pentru schimbul de haine ratacite :)
  • O sa se raneasca – Hai sa fim seriosi ca de lovit se lovesc copiii aproape zilnic in parc, chiar si cu tine la doi pasi distanta sau chiar tinandu-l de mana, daca nu se uita pe unde calda!
  • O sa planga de dor – Aici ma intreb cine plange mai mult: copilul sau parintele. Ceva imi spune ca daca iti pui problema asta, exista undeva o hiba emotionala. Si, da, este posibil sa si planga daca nu a mai fost fara parinti niciodata nicaieri. Dar o sa planga intr-o seara – doua (ca seara de obicei ii apuca dorul, in timpul zilei sunt prea ocupati cu activitatile din tabara si distractia cu ceilalti copii, ca sa se mai gandeasca si la parinti). Si o sa invete sa treaca si peste astfel de momente. Ceea ce mi se pare extrem de important in dezvoltarea copilului: gestionarea propriilor emotii. Imi imaginez ca nu va doriti sa stea legati de voi toata viata si poate chiar sa studieze si mai departe de casa…

Mi se pare mie ca de multe ori cel mai infricosat de ideea unei tabere este parintele si nu copilul, care – sa zicem – ar fi oarecum justificat, fiind poate pentru prima data intr-un mediu necunoscut, fara parintii cu care este obisnuit sa-i fie mereu aproape.

Stiu ca sunt parinti care traiesc un soi de sentiment de abandon, cand pleaca cel mic in tabara. Doamne fereste sa nu mai aiba copilul nevoie de ei!

Asa ca poate o astfel de experienta le este utila si parintilor, nu doar celor mici. Putina infruntare a propriei anxietati nu strica niciodata.

Dar ca sa nu ziceti ca vorbesc vorbe, am intrebat si un psiholog si un expert in educatie si totodata organizator de tabere pentru copii cum sta treaba cu aceste tabere, care sunt beneficiile si mai ales de ce ar fi bine sa ii lasati pe copii in tabara, nu pentru ca nu aveti cu cine sa-i lasati acasa.

Oana Moraru: Taberele sunt pentru crestere personala!

Oana Moraru este expert educational si, impreuna cu echipa de la Helikon, organizeaza tabere pentru mii de copii din intreaga tara.

Asa ca am intrebat-o pee a despre importanta taberelor in dezvoltarea copiilor. Iar raspunsul ei, exprimat si in revista Republica, este urmatorul.

Tabara trebuie sa fie un program transformator”, spune Oana Moraru si explica ce inseamna un astfel de program transformator:

  • copilul devine autonom cu gestionarea obiectelor si a bagajului propriu;
  • copilul se autogestioneaza, observa lucruri si actiuni in jurul sau pe care, de obicei, le indeplineau parintii in locul lui;
  • copilul incepe sa dezvolte coordonare, prezenta, sincronizare cu grupul, atentie pentru nevoile celuilalt;
  • copilul se intalneste cu sine cu adevarat, se cunoaste mai bine pe sine si invata sa existe pe cont propriu,;
  • copilul invata sa se incadreze intr-un timp dat, sa lucreze in echipa, sa se adapteze la situatii noi, sa ii cunoasca pe ceilalti si sa se integreze intr-un grup cu copii diferiti intre ei;
  • copilul invata sa recunoasca semnele propriului corp: frig, cald, sete, foame, fara sa fie intrebat la tot pasul.

Scopul acestor tabere nu se rezuma la distractie si fericire permanenta, ci implica si depasirea unor momente “de greu”, copiii invata sa fie independenti, sa se descurce singuri, sa treaca peste tensiuni si frustrari, sa fie mai buni, pe cont propriu. Bineinteles cu sprijin si indrumare discreta din partea echipei organizatoare a taberei respective.

“Taberele sunt pentru crestere interioara si putere de viata!”, spune Oana Moraru.

Mirela Horumba: Lasati copiii in tabere, sa capete incredere in ei insisi!

Mirela Horumba este psiholog, lucreaza cu familii cu copii si a facut parte din echipa organizatorica a unor tabere experimentale pentru copii.

Mirela spune asa: “Tabara este dovada de asumare corecta a rolului de parinte” si detaliaza:

  • copilul are nevoie sa stie ca poate si cum altfel ar putea sa isi dea seama ca poate daca nu il lasi, daca nu il lasi sa fie pe cont propriu, sa se descurce fara tine ca parinte in preajma
  • cu cat responsabilizezi copilul mai devreme, cu atat capata autonomie, iar responsabilitatea aceasta se refera la a-si purta singur de grija, a nu mai avea in permanenta parintii alaturi care sa faca lucruri in locul sau
  • copilul capata incredere in el, in propriile lui forte, descurcandu-se singur si facand singur lucruri pe care, altfel, nu prea are ocazia sa le incerce, inclusiv sa-si gestioneze singur timpul, sa fie la timp la masa, sa se spele si se imbrace singur fara sa-i spuna un adult ca trebuie si cum trebuie sa faca lucrurile respective
  • o astfel de experienta ii dezvolta si gandirea critica, pornind chiar de la pregatirea bagajului pentru tabara, care neaparat se face nu doar informandu-l pe copil cu privire la ce i-ai pus tu, parintele, in bagaj, ci implicandu-l pe el direct in pregatirea bagajului, intrebandu-l ce vrea sa-si puna in bagaj si mai ales de ce, la ce ii trebuie
  • copilul invata sa ceara ajutor, atunci cand nu se descurca, fara sa ii anticipeze cineva – fondat sau nu – incapacitatea de a face ceva

Tabara este cea mai buna si mai la indemana metoda sa isi exerseze toate aceste abilitati intr-un mediu de siguranta, pentru ca exista un adult indrumator in preajma copiilor.

Lasati copilul in tabere, sa invete sa se descurce singur! E un plus emotional pentru el insusi! Educatia este despre a lasa copilul sa se descurce prin fortele proprii, cand nu esti tu acolo sa faci totul in locul lui, altfel ii rapesti copilului insasi experienta de invatare”, spune Mirela Horumba. Si adauga: “ Nu e vorba ca il lasam in tabara ca n-avem cu cine sa-l lasam acasa, ci pentru ca traieste niste experiente noi si invata sa traisca bine fara mine, parintele”.

In aceeasi idee, eu as adauga ca nici de telefon nu este nevoie in tabara. Nici ca sa il verifici tu, ca parinte, ce face. Nici ca sa iti raporteze in fiecare zi ce a facut. Si cu atat mai putin sa ii transmiti propria teama ca nu se descurca. Cu siguranta cadrul didactic insotitor este acolo si cu telefonul la indemana, in caz de vreo urgenta. Plus ca acum exista posibilitatea grupurilor whatsapp pentru informatii si fotografii la minut.

Aveti incredere in voi si in proprii copii! Taberele sunt extraordinare! Si sa vedeti ce povesti veti avea impreuna de spus dupa aceea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook