Parenting
Temele pentru acasa, pe reteta, ca medicamentele
Va amintiti probabil ca anul trecut Ministerul Educatiei a lansat o consultare online avand ca subiect temele pentru acasa. Parintii, profesorii sau oricine altcineva interesat putea completa un formular in care raspundea la cateva intrebari privind cantitatea temelor, timpul alocat acestora si evaluarea lor.
Recent am citit o declaratie a ministrului care zice ca dezbaterea nu s-a incheiat.
“Ca profesor nu sunt adeptul temelor pentru acasa. Am facut acea consultare publica la care au raspuns 80.000 de cetateni ai Romaniei, parinti, elevi, profesori vizavi de rolul temelor pentru acasa. Aceasta dezbatere continua: daca este sau nu este nevoie de teme pentru acasa, daca temele pot constitui element de evaluare si asa mai departe. Nu am luat o decizie in zona aceasta pana nu finalizam dezbaterea. Aceasta decizie trebuie sa o luam impreuna cu colegii nostril din sistem, profesori, directori, pentru ca este normal ca punctul lor de vedere sa ajunga pe masa ministrului si sa luam o decizie corecta”, spune Liviu Pop.
Eu inteleg ca mai degraba dezbaterea / consultarea online nu i-a adus pe mai marii tarii noastre la o concluzie sau ca, ceea ce mi se pare mai aproape de adevar, nu prea vrea nimeni sa isi asume o decizie in acest sens.
“Profesori care fac, in timpul unei ore, o problema sau doua, dau de azi pe maine, 50 de probleme. In vacanta de 10 zile se dau sa se citeasca 10 carti. Volumul temelor este poate, in unele situatii exagerat, iar in alte situatii avem nevoie de aceste teme pentru acasa”, a adaugat ministrul.
Adevarul e ca nu stiu daca poti spune “fara teme” sau “teme obligatorii”. Pentru ca, intr-adevar, la sistemul nostru, la modul de predare al unor profesori sau continutul manualelor, uneori chiar nu se poate fara teme. Eventual cu sprijin din partea unui alt copil mai “intelept” sau adult, care sa explice ce nu a apucat copilul sa inteleaga la clasa.
Plus ca, fara ceva studiu individual, nu prea se mai poate astazi. Ganditi-va, spre exemplu, ca nu mai exista ore de caligrafie si exista doar o ora pe saptamana, la clasa I, de lectura. Ziceti ca intr-o ora pe saptamana in care este evident ca nu toti copiii ajung sa citeasca cu voce tare, chiar vor reusi copiii sa citeasca cursiv, daca lectura se limiteaza doar la aceasta ora de la scoala si fara o carte deschisa acasa?
Dezbaterile despre temele pentru acasa nu sunt numai la noi in tara. Am gasit numeroase articole pe aceeasi tema cu referire la scoli din diferite tari, cu sisteme educationale mai evoluate decat la noi. Si la ei exista aceasta dilema: cu sau fara teme, cat de multe teme inseamna prea multe teme, cat de putine teme ca sa fie totusi folositoare.
Cel mai mult mi-a placut o comparative cu medicamentele. Daca sunt prea putine nu au niciun efect, daca sunt prea multe pot dauna grav sanatatii, dar daca sunt in cantitatea potrivita te vindeca.
Asa si temele pentru acasa. Prea putine, n-au efect; prea multe afecteaza; dar in cantitatea optima, te fac mai bun.
Stiu, ar fi complicat sa personalizezi temele pe fiecare elev, avand in vedere ca la noi clasele nu sunt compuse din 10-15 elevi, ci din peste 30, chiar 40 de copii.
Dar cred ca, de fapt, in toata nebunia asta pro sau contra teme, aceasta ar fi o solutie optima: teme prescrise, dupa reteta, ca medicamentele. Si daca nu individual, macar pe categorii.
Si nu ca timp de lucru, pentru ca unui copil ii poate lua si o ora sa rezolve o problema, in timp ce altuia doar 10 minute pentru aceeasi problema.
Ma gandesc la un sistem in trepte. Ceva de genul:
– 3-5 probleme pentru sedimentarea cunostintelor
– 6-10 probleme pentru aprofundarea cunostintelor
– 12-15 probleme pentru performanta
Este un exemplu aleator, cifrele au doar rol de exemplu, dar ar putea fi o varianta in care doar partea de sedimentare devine obligatorie, daca vrei sa verifici daca ai inteles ceva de la ora, trebuie sa incerci acasa, iar daca vrei sa nu uiti pana a doua zi nu strica un mic exercitiu/antrenament.
Pentru cei care vor mai mult, viseaza la olimpiade, exista celelalte trepte. Depinde de fiecare ce isi doreste, inclusiv la capitolul note la teste nationale.
Eu cred ca un sistem clar, aplicat de toti profesorii, in mod constant ar mai reduce din bataile de cap provocate de subiectul teme, care streseaza nu doar copiii, cat mai ales parintii. Si ar mai echilibra putin lucrurile si in privinta goanei dupa sau din calea unor profesorii: ma duc la ala ca nu da teme sau vreau la celalalta ca ne da 50 de probleme si ne face doctor docent. Ca sa nu mai vorbesc de instabilitatea unor profesori care azi dau de pe o zi pe alta 20 de probleme, dar in vacanta nu dau nici 5 probleme ca tema.
Zic si eu. Voi ce parere aveti?
Adriana B
January 18, 2018 at 12:18 pm
Total de acord cu ceea ce spui. In plus, ar mai fi cateva lucruri cu care ne-am confruntat de-a lungulu timpului sau de care am auzit de la alti parinti.
Temele nu trebuie sa inlocuiasca ceea ce profesorul nu a reusit (din motive obiective sau subiective) sa predea in clasa. La temele sub forma de proiecte (preferate de majoritatea copiilor) trebuie alocat timp corespunzator si ar trebui sa se poata face fara implicarea activa a paintilor.
Temele pot fi facute atractive, nu-i greu sa gasesti forme mai prietenoase. Si chestia asta ajuta, mai ales la varste mici (cand copiii nu inteleg daca/ cum ii ajuta sa exerseze anumite lucruri). Noi am observat in timp o schimbare in sensul asta (cresterea gradului de responsabiliatate si asumare fata de intreg procesul de invatare), a inceput prin clasa a III-a dar cel mai mult s-a vazut intre clasa a IV-a si a V-a. Si acum prefera temele sub forma de proiecte, dar nu mai vocifereaza asa mult cand are de facut chestii repetitive (cum spuneai, in doze bine gandite, isi au rosul lor, mai ales la materii precum matematica sau gramatica… a inceput sa constientizeze si el chestia asta, isi da seama cum le poate organiza astfel incat sa fie in beneficiu lui).
iulianaroca
January 18, 2018 at 1:05 pm
Am auzit si eu ca sunt proiecte la care copilul nici n-ar avea cum sa se descurce fara sprijinul parintilor, ceea ce mie nici nu mi se pare productiv pentru copil. Eu cred ca acele proiecte ar trebuie sa il ajute sa-si consolideze cunostintele, eventual putin imbogatit, dar nu sa implice lucruri de care nu a auzit sau pe care pur si simplu nu are cum sa le aplice singur.
A, si imi amintesc povestea unei prietene despre dezamagirea copilului cu un astfel de proiect. Mama a insistat ca fata sa isi faca singura proiectul, asa cum poate, sa deseneze, sa faca grafice, ce trebuia ea sa faca acolo, fara ca mama sa se apuce sa caute imagini pe Google sau sa le printeze (eventual la job). Si seara copilul i-a reprosat mamei ca nu a ajutat-o, pentru ca toti colegii aveau proiecte cu informatii si imagini de pe net,cu scheme facute in programe la care un copil nu se putea descurca singur in mod evident (probabil facute integral de parinti), iar profesoara nu a apreciat deloc munca ei, de una singura.
Aici chiar nu mi se pare corect. De ce? Doar ca sa pui tu la portofoliul tau de profesor niste super proiecte pe care un copil de generala in mod normal, in baza celor invatate, nu ar avea cum sa le faca? Dar care dau bine la imagine?