Parenting
Weekend artistic. Teatru si martisoare
N-am mai avut de mult un weekend artistic. Si nici nu aveam neaparat un plan prestabilit, doar o invitatie la teatru pe care abia asteptam sa o onoram.
Totul a pornit cu vestea de vineri seara a lui Robert: “A zis doamna sa aducem la scoala niste martisoare facute de noi”.
Asa ca sambata, ramasi singuri acasa, ne-am facut de cap.
Dupa ce am facut cateva exercitii pe caietele de-acasa, ne-am pus pe rascolit materiale disponibile. Am gasit hartie colorata, hartie creponata, fasii de hartie pentru Quilling, nasturi si perforatoare cu diferite forme.
Si ne-am pus pe treaba. Ne-am amintit amandoi de perioada in care faceam saptamanal aproape ceva nou. Stiu ca Robert imi zicea “Mami, mai ai ceva de facut?”
Si gaseam mereu altceva de facut, de taiat, de lipit.
Ce ne-a iesit? Vedeti in imaginile de mai jos. Unde veti descoperi si cum ne-am incheiat weekendul. Duminica seara, am descoperit un filmulet cu o papusa facuta din eventaie de hartie. Si nu ne-am culcat – desi a doua zi de dimineata ne trezeam devreme sa mergem la scoala, respectiv la serviciu – pana nu am facut papusile noastre 
Pana la momentul de incheire a weekendului, am mai avut parte de o premiera in acest an.
Duminica dimineata ne-a oferit prima intalnire cu spectacolele MiniArtShow by Ioana Ginghina.
Spectacolul “Cantec pentru Tisha” este unul plin de muzica – vorba lui Robert: “De unde stiu atat de multe cantece?”, de veselie si de emotii.
Asa cum povesteste si Ana, careia vreau sa ii multumesc inca o data pentru aceasta dimineata minunata de duminica, spectacolul vorbeste despre o fetita pe nume Tisha, ai carei parinti sunt plecati in strainatate si cu care pastreaza legatura online, care isi alina dorul cu ajutorul jucariilor ei care, ca in orice poveste, prind viata.
Cred ca pentru toti copiii nostri, jucariile au viata. La noi acasa, cel putin, jucariile vorbesc, sunt inrudite, se bucura cand apare un nou membru in familia (familia jucariilor, sa ne intelegem), ne ajuta sa ne trezim dimineata sau ne strang tare in brate cand suntem tristi sau ne doare ceva. Mie imi plac tare mult jucariile (cele din plus, in special) si, sincer, ma bucur ca baiatul meu simte la fel.
Spectacolul include multe jocuri interactive si trebuie sa remarc ca actorii chiar se pliaza pe raspunsurilor copiilor din sala, ceea ce mi-a placut mult.
Ca si lui Robert, care m-a intrebat de mai multe ori “S-a terminat? Si parintii? De ce nu au venit parintii? Au zis ca se intorc seara”, mi-ar fi placut ca spectacolul sa se incheie cu revenirea parintilor, probabil pentru ca mi-ar fi placut sa o (re)vad si pe Ioana pe scena 
Ne-a placut mult “Cantec pentru Tisha”. Mi s-a parut ca e ceva altfel in seria de spectacole pentru copii pe care le-am vazut noi, in familie. Actorii canta live, danseaza, interactioneaza cu cei mici. Cantecele sunt atractive, usor de retinut si cu mesaje puternice. Abia astept sa apara si un CD cu cantecele MiniArtShow. Cu siguranta il vom lua cu noi in masina la drum lung sau scurt 
Eu mai vreau un weekend asa! 😉




Pingback: Ne-am linistit! Nici el nu-si doreste un fratior - iulianaroca.ro