Intimitatea la romani. Inca subiect tabu?

De cate ori n-am auzit expresia “nu da/dau/dam din casa”. De parca a vorbi despre tine, despre voi, e ceva ce trebuie pus intr-un seif si eventual aruncat cheia intr-un loc de care sa uiti. Mai ales daca a vorbi despre voi inseamna a vorbi despre relatia voastra, despre intimitatea voastra. “Ce facem noi in pat, e treaba noastra”, vine replica de completare.

Problema e ca noi, romanii, astia care azi avem undeva intre 30 si 40, hai 45 de ani, am fost crescuti intr-o lume in care sexul si viata intima erau subiecte tabu. Poate si de aceea nu stim sa facem corect diferentierea intre intimitatea emotionala si intimitatea sexuala.

Anul acesta, in iunie, vine in Bucuresti, Esther Perel, recunoscuta ca fiind una dintre cele mai originale si patrunzatoare voci ale lumii atunci cand vine vorba despre viata de cuplu si umbrele intimitatii, autoare a bestseller-ului “Inteligenta Erotica: Reconcilierea vietii erotice cu viata de familie”. Psiholog si psihoterapeut de renume international, Esther este vazuta de colegii de breazla ca fiind o autoare indrazneata si o vizionara, care are puterea de a ne schimba radical perspectiva asupra cuvantului “sex”.

Prezenta lui Esther Perel in Romania este posibila datorita unor oameni care incearca de mai mult timp sa le povesteasca romanilor despre cum sta treaba cu relatiile, cu relatiile de cuplu si cum sa facem noi cei mai putin cunoscatori in ale psihologiei si puterii relatiilor sa avem relatii frumoase. Este vorba despre Otilia Mantelers si Gaspar Gyorgy.

Marti, cu mai putin o luna inainte de intalnirea de la Bucuresti cu Esther Perel, Otilia si Gaspar au facut publice rezultatele unui chestionar online despre intimitatea la romani, coordonat de ei si pus in aplicare prin paginadepsihologie.ro.

Ma voi limita in acest text la va povesti rezultatele acestei cercetari exploratorii si cateva comentarii pe marginea lor. Sunt convinsa insa ca cifrele vor trezi mai multe intrebari decat raspunsuri si poate curiozitatea de afla mai multe de specialisti. Poate ne si vedem la intalnirea cu Esther Perel. Nu trebuie neaprat sa faceti publica prezenta voastra acolo. Veti povesti dupa, sunt sigura!

Sa revenim la chestionar. 1210 persoane au ales sa completeze acest chestionar online. Cum va asteptati probabil, cei mai multi dintre respondenti sunt femei, respectiv 86%. De ce? E logic! Femeile sunt mai preocupate de emotii, de viata emotionala, de problemele de cuplu, sunt mai deschise in a gasi solutii, in a rezolva probleme. Cati barbati n-ati auzit spunandu-le femeilor partenere sau prietene “Dati prea multa importanta unor lucruri atat de nesemnificative”? Pentru ca, da, femeile dau importanta oricarui cuvant aruncat mai dur sau oricarui gest mai rece. Si, da, ele vor sa afle motivul, daca in spatele cuvantului sau gestului e ceva mai grav si cum poate rezolva situatia. Inclusiv, sau mai ales, cand vine vorba de relatia de cuplu, de relatia intima, fie ea emotionala sau sexuala.

79% dintre cei care au ales – de buna voie si nesiliti de nimeni – sa completeze acest chestionar sunt casatoriti, iar 56% din totalul respondentilor sunt si parinti.

As zice deci ca avem multe mame care sunt preocupate de relatia intima – emotionala si sexuala – cu partenerul de viata.

Acum ca stim cu cine stam de vorba, ca sa zic asa, hai sa aflam si ce spun (acum nu avem certitudinea ca acest “spun” se si potriveste cu realitatea) despre intimitate.

Daca nu esti multumit de felul in care arati, nici nu poti avea relatii intime satisfacatoare

Prima intrebare a chestionarului trimite la parerea personala despre propriul corp. Stiind profilul respondentului, cred ca anticipam raspunsurile la acesta intrebare. Intr-adevar, doar 20% dintre cei care au completat chestionarul se declara multumiti de cum arata si spun ca se simt bine in pielea lor. 14% ar schimba multe la ei, pentru ca le displace felul in care arata, si 66% ar aface mici imbunatatiri.

Probabil ca, citind aceste rezultate, mintea v-a zburat la tot ce se vantura pe ecranele tv. La ce forme sunt afisate, e normal sa nu fi multumita de cum arati, mai ales dupa ce ai si una – doua nasteri la activ, nu? Ei bine, surprinzator sau nu, multumirea de sine, de aspectul fizic, nu este determinata atat de mult de comparatiile proprii sau ale celor din jur cu divele de la tv. Cat mai ales de bagajul de referinta preluat din copilarie.

Va amintiti probabil – si cred ca inca le mai auziti – replicile cunoscutilor, chiar celor apropiati familiei: “esti bine facuta”, “ce durdulie esti” sau, dimpotriva, “ce firav e”, “ce manute scobitori”. Plus comparatiile “uite ce bine arata x; tu de ce nu faci nimic in sensul asta?”. Comparatii pe care le purtam cu noi si care ne apasa greu pe umeri mai ales cand avem niste kilograme in plus dupa o recenta nastere. Cu rusinea dobandita in copilarie, suntem numai buni de ascuns dupa o cortina cand devenim adulti.

Iar la fetite a fost si mai dragut. Nu doar kilogramele si-au pus amprenta pe dezvoltarea noastra emotionala. Ci si transformarile corporale. Cate femei nu merg cu umerii lasati, pentru ca in adolescenta au incercat din rasputeri sa ascunda faptul ca s-au schimbat, ca au si sani, pentru ca – nu-i asa? – li s-a spus ca trebuie sa aiba grija cum se imbraca, cat acopera sau descopera. Sau, mai tarziu, cand au aparut glumele intre colegii de clasa, daca nu ai ce arata, ca esti aproape plata, de ce te mai chinui.

Si, ceea ce nu realizam noi, este ca toata aceasta rusine si nemultumire privind felul in care aratam se reflecta in relatiile noastre intime. Daca nu esti multumit cu tine insuti, nu poti avea o relatie intima satisfacatoare. Pentru ca iti va fi teama sa te arati asa cum esti, vei incerca sa te ascunzi pe tine (si nu ma refer doar la stinsul luminii in timpul unui act sexual) si deci nu vei da tot ceea ce poti sa oferi. Pentru ca tu te infranezi pe tine, nici nu ii poti cere celuilalt mai mult. Nici nu stii sa primesti tot ceea ce poate ti se ofera. De aici, nemultumirea privind relatia cu partenerul. Care nu face decat sa intareasca nemultumirea fata de sine. Un cerc vicios. Cam ca acela cu depresia determinata de greutatea corporala si dorinta de a manca continuu.

Media, in special online, principala sursa de informare pe teme de sex

Rusinea asta mi se pare ca este definitorie pentru perceptia generala despre intimitate la romani.

Si vine, cum spuneam, din istoricul nostru personal, din mentalitatea generala ca popor, mostenita de la generatiile anterioare.

Sexul si intimitatea, in general, erau in vremea copilariei noastre un subiect tabu. Cati dintre noi, copii fiind, am vorbit deschis cu parintii nostri despre sex. 66% dintre cei care au raspuns chestionarului coordonat de Otilia Mantelers si Gaspar Gyorgy recunosc ca in familiile de provenienta atitudinea predominanta era una represiva, de jena/rusine, iar alti 13% dintre respondenti descriu aceasta atitudine ca fiind una abuziva, de vinovatie. Si 75% dintre respondenti isi amintesc ca, in copilarie, informatiile despre sex erau culese din discutiile cu prietenii, aici probabil fiind inclusi si colegii de clasa.

In mod evident, anxietatea si rusinea unora dintre parinti de a vorbi deschis despre “sex”, ii indreapta pe acestia catre semenii lor – care poate stiu mai multe sau doar par a sti mai multe, nu neaparat si corecte.

Cercetarile sociale de la nivel international arata insa ca un adolescent care a beneficiat de o educatie sexuala potrivita isi va incepe mai tarziu viata sexuala, va putea sa spuna mai usor NU solicitarilor nepotrivite si este mai bine protejat de tot ceea ce inseamna abuz sexual sau comportament erotic nepotrivit la adresa copiilor.

Ceea ce este interesant de comparat, in baza acestui chestionar, sunt sursele de informare din copilarie, cu cele de acum. Daca 75% dintre respondenti spun ca atunci cand erau copii vorbeau mai mult cu prietenii despre sex si viata sexuala, la intrebarea referitoare la sursele de informare in domeniu din prezent, ca adulti, doar 18% dintre cei care au raspuns mai spun ca vorbesc cu prietenii despre acest subiect, in timp ce 72% dintre respondenti se informeaza din media.

Parerea mea este ca aceste rezultate sunt inca o dovada a rusinii cu privire la subiectul – inca tabu – sex, pe care o purtam cu noi din copilarie. Chiar mai accentuata. Preferam sa stam in fata calculatorului, unde nu ne cunoaste nimeni, si sa cautam pe Internet, chiar daca multe informatii nu sunt tocmai de calitate si nu ne ofera solutii, ba chiar ne adanceste ideea ca avem o problema.

Omul poate trai fara sex, dar nu si fara atingeri

Majoritatea celor care au raspuns chestionarului au declarat ca pot fi intimi cu partenerul fara a avea relatii sexuala, dar ca sexul implica nearapat si intimitate. Semn ca pentru majoritatea respondentilor intimitatea emotionala este mai importanta decat intimitatea sexuala, aspect care se explica si prin faptul ca majoritatea respondentilor sunt femei, care se stie pun pret mai mare pe legatura emotionala cu partenerul si pentru care conectarea emotionala este adevaratul preludiu pentru actul sexual.

Ideea de intimitate fara sex este acceptata ca reala de 76% din respondenti, in timp ce 62% au o viziune idealista/traditionalista potrivit careia contactul sexual implica intimitate.

Viata afectiva si viata sexuala a unui cuplu sunt doua povesti de sine statatoare si nu se armonizeaza mereu, asa cum spun si coordonatorii chestionarului, Otilia si Gaspar. Acestea se pot influenta una pe cealalta, dar nu sunt identice. Barbatii au tendinta de a spune “hai sa facem sex”, pe cand femeile exprima nevoia de intimitate spunand “Hai sa facem dragoste”. Acest lucru arata de fapt felul diferit al lor de a privi intimitatea sexuala: barbatii ajung la o conectare profunda prin actul sexual, pe cand femeile au nevoie de conectare si ascultare inainte de a incepe actul sexual.

Citand-o pe Esther Perel, calitatea vietii sexuale nu se rezula la actul sexual, ci la preludiu, iar preludiul nu incepe cu cinci minute inainte de actul sexual, ci dupa ce s-a terminat orgasmul. Daca dupa aceea, conectarea intima continua, atunci se poate spune ca viata sexuala a cuplului este una sanatoasa pentru cuplul respectiv.

In ceea ce priveste simturile importante in intimitate, atingerea ocupa primul loc. Esther Perel spune chiar ca “un om poate sa traiasca fara sex, dar nu poate trai fara atingeri”.

Chiar si acest aspect vine din copilarie. Se pare ca un copil care este mai “giugiulit” in copilarie are mai multe sanse sa isi inceapa viata sexuala mai tarziu. In timp ce un copil care a trait sentimentul abandonului, atunci cand a fost lasat la bunici, spre exemplu, va retrai (chiar daca nu constient) aceeasi durere si cand va fi adult, in intimitate, fiindu-i frica sa nu fie abandonat de partener.

Perceptia asupra intimitatii si actului sexual isi are radacinile tot in educatia primita in copilaria timpurie. De aceea este important ca ii ajutam pe copii sa fie constienti de propriul corp si sa le vorbim despre sex si sexualitate de la varste mici, oferindu-le informatia treptat, adecvat varstei, eventual sa sondam prin intrebari interesul si pregatirea copilului pentru anumite informatii.

Copiii sunt curiosi, stim celebra joaca “de-a doctorul”, si – ca parinti – putem interveni, oprind jocul, dar oferindu-ne sa raspundem la intrebarile lor despre sex si sexualitate. Increderea si deschiderea fata de acest subiect castigata in copilarie se va reflecta in relatiile intime viitoare, ca adult.

La inceputul relatiei: “Ne potrivim perfect”. Doar un mit!

Cea mai mare problema in intimitate este pierderea pasiunii si aparitia plictiselii. La inceputul oricarei relatii, partenerii sunt foarte incantati ca “se potrivesc perfect”, inclusiv sexual. Dar, dupa un timp, sunt contrariati ca lucrurile nu mai stau asa. De fapt e doar un mit. “Potriveala” de la inceput nu e neaparat potrivire, ci mai degraba dorinta de a se cunoaste unul pe celalalt. In timp, insa, pe masura ce trece timpul, si cei doi parteneri se apropie mai mult, apare ideea ca il cunosti deja perfect pe celalalt si curiozitate si dorinta de descoperire dispare. De aceea apare plictiseala.

A iubi inseamna a avea. Si odata ce avem siguranta relatiei, ne asezam intr-o stare confortabila, care stinge pasiunea.

Pentru a indeparta plictiseala, trebuie sa constientizam ca celalalt nu e proprietatea noastra. Si ca orice om este in continua schimbare. Si nu trebuie decat sa ne dorim sa il descoperim pe noul partener care se afla langa noi. Si astfel putem sa ne pastram curiozitatea vie si sa ne reindragostim din nou si din nou.

In cuplu, cei doi nu trebuie sa fie cei mai buni prieteni. Fiecare trebuie sa permita partenerului sa aiba relatii (si ne referim la relatii sociale, la prieteni) in afara cuplului. Fiecare isi poate incarca bateriile din alte relatii, energia fiind benefica pentru sanatatea relatiei de cuplu.

Fericirea si implinirea fiecarui partener ca individ social, in cercul de prieteni, la job, se va reflecta in echilibrul cuplului si calitatea vietii sexuale. Iar familiile cu intimitate emotionala si sexuala echilibrata (nu cantitativ, ci calitativ) sunt familii fericite.

Cea mai mare schimbare care apare intr-un cuplu este, asa cum stiti cu siguranta, este aparitia unui copil. Femeia este acum si mama. Preocuparile s-au schimbat, timpul “in doi” aflat la dispozitia partenerilor este mai putin. Intervine oboseala, stresul. Rutina si plictiseala poate pune stapanire foarte usor pe noua familie.

Reindragosteala de noua partenera, aceeasi femeie dar care acum este si mama, alegerea unui “timp special” in doi, poate salva insa relatia intima a celor doi parinti. Intre parinti trebuie sa existe “apropiere”, dar intre partenerii de cuplu trebuie mentinuta “curiozitatea” de descoperire a partenerului care s-a schimbat, care a fost schimbat de aparitia copilului.

In concluzie…

Daca ar fi sa rezum totul intr-un paragraf, as pune ca noi ca popor avem nevoie de o educatie sanatoasa despre sex si sexualitate. Fara exagerari despre cantitate si pozitii. Dar incercand sa nu dam mai departe copiilor nostri mostenirea rusinii si frustrarii privind cine suntem, cum aratam si ce relatii avem in comparatii cu altii.

Iar munca Otiliei si a lui Gaspar este doar un inceput, dar – zic eu – un inceput promitator.