Jocuri pentru copilul singur la parinti

Asa cum stiti, am un singur copil. Partea cu “eu de ce nu am un fratior?” am rezolvat-o de mult. 1. Si eu sunt singura la parinti si atunci argumentul “nu toti copiii au frati sau surori” a fost suficient, pentru ca e si “palpabil”. 2. El oricum si-ar fi dorit un fratior/surioara de aceeasi varsta cu el, adica un frate geaman – ceea ce si eu mi-as fi dorit, dar – deh! – cum zice chiar copilul meu “Doamne – Doamne a zis ca e mai bine asa”.

Chiar daca a inteles ca nu mai are cum sa aiba un fratior de aceeasi varsta cu el, nu inseamna ca nu isi doreste un partener de joaca. Cred ca in 99% din timp spune raspicat ca nu vrea sa stea singur si, mai ales, ca nu vrea sa se joace singur.

Din fericire, tatal meu, care sta cu copilul in timpul saptamanii, este un foarte bun partener de joaca, inclusiv colorat, puzzle, dar si sah sau tabinet.

In weekend, insa, cand suntem impreuna acasa, nevoia si dorinta de joaca “in doi” e nealterata. Problema e ca tot atunci pe lista mea intra si alte treburi (casnice) si uneori chiar nevoia enorma de odihna, de pauza de la tot si toate, dupa o saptamana plina.

Daca iesim afara, in parc, si se imprieteneste cu alti copii, lucrurile sunt mai simple. Si idei de jocuri afara, in grup, sunt destule. Ni le amintim si noi din copilaria noastra. Si ne ajuta si Itsy Bitsy, in caz ca am uitat, prin campania lor, in care mai si pun la bataie niste vacante gratuie in familie.

Dar daca e vorba sa stam in casa – ca e frig sau, dimpotriva, canicula – atunci lucrurile se complica putin. Asa ca a trebuit sa gasim, impreuna, solutii, astfel incat sa ne si jucam “in doi”, dar sa si imi ramana ceva timp sa fac ceva, inclusiv sa “respir” cateva minute. Si m-am gandit sa va povestesc si voua solutiile noastre. Si poate ma ajutati si voi pe mine cu propunerile voastre de jocuri pentru copilul singur la parinti (cred ca se aplica si pentru unul dintre frati, atunci cand ramane singur acasa, fratii fiind plecati). Mi-ar prinde tare bine!

1. Surprize in culori

E o activitate de colorat de fapt. Dar ca sa nu para ca il trimiti sa coloreze ceva, ca sa te lase pe tine in pace, ii dai ca tema: coloreaza ceva frumos pentru mami (sau pentru tati sau oricine altcineva).

Ii va lua ceva timp sa se gandeasca ce sa deseneze – ca, vorba ceea, e o surpriza si deci tre sa fie ceva “frumos”. Plus ceva timp sa si realizeze efectiv desenul. Deci aveti cateva minute bune sa mai aranjati una – alta prin casa, inclusiv curatenie prin dulapuri, calcat etc.

Plus ca o sa vedeti ce simpatic va fi cand va veni tare mandru sa va arate opera de arta. Pe care – musai! – sa o apreciati!

2. Art Attack Big Art Alex

Stiu, am folosit multe cuvinte, dar va explic imediat. Stiti probabil emisiunea Art Attack de la Disney Junior. (Daca nu, n-ar fi rau sa o urmariti, sunt acolo niste idei creative foarte frumoase, dar care pana la o anumita varsta presupun implicarea unui adult care sa taie cartoane, sa foloseasca un compas si alte cele). In cadrul emisiunii, in fiecare editie, exista un moment in care un baiat pe nume Alex prezinta un tablou de dimensiuni mari, foarte mari, realizat din tot felul de obiecte – de la pantaloni sau manusi pana la furculite si maturi.

Pentru ca Robert, de cate ori se uita la Art Attack, nu isi dorea altceva mai mult decat sa vada ce mai face Alex, cu ce idei mai vine, mai ales ca si incerca sa ghiceasca imaginea finala, inca de la primele etape ale tabloului, ne-am gandit sa preluam ideea lui Alex si sa facem un fel de varianta “home edition”, “indoor”.

Asa ca Robert preia rolul lui Alex si, pe covorul din sufragerie, creeaza propriul tablou. Cat este el in plin proces creativ, eu imi fac treaba sau respir, cum ziceam. Si apoi incerc sa imi dau seama ce a facut. Nefiind Alex si neavand posibilitatile (materiale) ale lui Alex, tablourile lui Robert nu sunt la fel de reusite, dar – clar! – sunt pline de imaginatie.

3. Autostrada

Acesta este jocul lui preferat, mai ales cand a lipsit cateva zile de-acasa. Cu mentiunea ca e un joc pe care alege singur cand sa il joace, nu prea merge cu sugestia “du-te sa faci o autostrada!”. Dar fiind ales cu precadere cand ne intoarcem dintr-un weekend in afara orasului sau dupa concediu, eu il apreciez foarte mult, pentru ca imi las exact timpul necesar pentru desfacutul bagajelor.

Treaba sta in felul urmator. Stiti ca atunci cand plecat in vacanta, jumatate din bagajele familiei sunt ocupate de cele necesare copilului, inclusiv jucarii. Pe care – in cazul nostru – si le alege singur intr-o limita data. Iei 8 masinute, spre exemplu. Normal ca acasa are mai multe. Si inevitabil i se va face dor de ele. Asa ca, reintors acasa, e dornic sa le revada pe toate.

Robert scoate aproape toate masinutele de prin sertare, de toate dimensiunile si culorile, si le intinde din camera lui si in hol, pe doua sau trei benzi si isi face propriile scenarii de poduri, accidente si amenintari dintre soferi.

Si, uneori, ma cheama si pe mine sa vad cata aglomeratie e in trafic

4. De-a scoala/cabinet medical/bucatarie

Cred ca fetele sunt mai rabdatoare la capitolul joaca de-a ceva. Am vazut mult mai multe fetite care isi iau papusile si/sau jucariile din plus si isi imagineaza ca acestea sunt la scoala/gradinita si ele sunt doamnele educatoare si le invata sa cante sau le spune o poveste.

La fel cum, in special fetitele par mai inclinate sa se joace de-a doctorita si sa vindece papusi. Sau sa le pregateasca micul dejun la bucatarioara de jucarie sau sa le invite la o cescuta cu ceai.

Dar n-as zice ca sunt neaparat jocuri pentru fetite, ca si baietii pot zabovi ceva timp in aceste “roluri”.

Robert, spre exemplu, a avut o adevarata pasiune pentru bucatarioarele de jucarie (e drept ca lui ii place si in bucataria adevarata ). N-a avut nicioadata una acasa, desi m-am gandit de cateva ori sa ii cumpar, in schimb cand mergeam in vizite la rude sau prieteni cu fetite posesoare de bucatarioare, Robert isi petrecea mult timp “gatind”. Si imi amintesc ca, la gradinita, cand a fost achizitionata o noua bucatarioara, Robert nu le-a lasat pe fetite sa se apropie de ea vreo doua zile, pentru ca “baietii fac acum mancare” S-ar putea sa i se traga si de la toate cooking show-urile la care ne uitam impreuna Asta dincolo de faptul ca la mot primul obiect de pe tava ales de el a fost un polonic

Pentru parintii care pun foarte mult accent pe “masculinitatea” copilului, exista o alternativa la bucatarioare: bancul de lucru.

5. Lego, Puzzle, Plastilina

Pe acestea cu siguranta le cunoasteti, de aceea le-am lasat la final si le-am inclus pe toate in aceeasi categorie. Nu stiu cum este la voi, dar la noi si aceste jocuri functioneaza mai bine daca au un scop, de genul surpriza/cadou.

Si as mai face o mentiune cu privire la cam toate jocurile de mai sus. De multe ori, implicarea mea in joaca lui “de unul singur, dar in doi” nu se rezuma la a spuna “wow, ce frumos”. Ci raspund si eu cu un efort similar. Adica imi pun si eu mintea la contributie si ii fac un desen surpriza sau un tablou din linguri si pantaloni scurti. E drept ca eu mai trag putin de timp si spun ca n-am atat de multe idei ca el, ca trebuie sa ma gandesc putin, ca nu stiu ce sa fac – asta ca sa imi termin treaba de om mare, inceputa deja – si apoi ma misc repede, recuperez si scot produsul final in doi timpi si trei miscari (ca nu duc chiar asa lipsa de imaginatie), pe care copilul meu il asteapta si de care se bucura intr-atat incat e dornic sa imi dea o noua replica creativa

Copiii vostri ce se joaca atunci cand sunt singuri?

Cum ziceam, daca aveti si alte idei, noi nu ne suparam