Ganduri. Amintiri

Eva. Episodul 3

By  | 

Am iesit cu Eva la o cafea.

Normal ca am vorbit de munca, de noi, de vietile noastre… d’astea obisnuite.

Eva era insa spume pe un cu totul alt subiect. Ora fixa.

“Am innebunit, pe cuvant. Mi s-a acrit sa ma tot uit la ceas si sa vad ca e ora fixa”.

In prima faza n-am priceput nimic. E drept eu nu port ceas (nu ca nu mi-ar placea, dar pe ultimul l-am pierdut cu ceva ani in urma si dupa aceea m-am dezobisnuit) si mi-e lene sa scot de fiecare data telefonul ca sa aflu cat e ceasul; asa ca prefer sa nu prea stiu ce ora a zilei este.

M-am lamurit imediat care era oful ei.

O vorba din batrani (o superstitie de kkt) spune ca atunci cand te uiti la ora fixa te iubeste. Adica te iubeste acel el pe care eventual il iubesti si tu si cu care esti, prostii din astea…

“De ce face providenta in asa fel incat sa ma uit doar la ore fixe? Cine mama ma-sii pe iubeste pe mine?! NIMENI. Sau asta era si scopul? Sa mi se aminteasca non-stop ca nu ma iubeste nimeni”.

Ma uitam la ea si o lasam sa se descarce, normal. Desi stiam foarte bine ca Eva nu da doi bani pe texte d’astea de muieri frustrate.

Eva n-are probleme cu faptul ca e singura. E prea puternica si prea independenta. Si chiar nu se poate vaita ca duce lipsa de iubire. Are multi prieteni sinceri, are copiii de la spital care o adora, are parintii acestor copii care o considera deja membru al familiei, are ea insasi niste parinti minunati si are un frate cu care se intelege de minune. Iar ea este o persoana care are atat de multa iubire in suflet si care ofera atat de multa iubire celor din jur…

“De doua zile, pe cuvant, ma uit numai la ora fixa. Parca sunt setata”.

“O fi vreun semn”, ma apuc si eu ca nebuna sa vorbesc.

“Semn ca ce?”, aproape ca ma ia la rost si intru rapid in defensiva.

“Ziceam si eu asa. Nu stiu. Semn ca … o sa apara iubirea”, zic aproape soptit.

“Apare pe drak! Ce te-a apucat? De parca mie de prostii din astea imi arde. Ma lasi?”

Am tacut. Era clar ca orice-as fi zis nu aveam castig de cauza. I se mai intampla si Evei sa fie intr-o zi cu capsa pusa. O las. O sa-si revina. Asa e Eva.

PS: Fir’ar! De la intoarcerea de la cafeaua cu Eva, de cate ori ma uit la ceasul de la telefon sau calculator ma uit numai la ora fixa. Cred ca e o boala care se ia…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook