scrisoare de departe

Iubita mea,

Stiu ca citesti aceste randuri cand nu mai ma poti strange in brate. Stiu ca m-ai urat ca am plecat mult prea devreme de langa tine. Dar stii si tu ca n-a fost alegerea mea.

Daca ai gasit aceasta scrisoare inseamna ca n-am ascuns-o suficient de bine. Si mai inseamna ca e adevarat ca “de ce ti-e teama nu scapi”.

Din clipa in care ne-am intalnit si mai ales din secunda aceea minunata in care am citit in ochii tai ca m-ai ales pe mine mi-a fost teama ca o sa te pierd. Ca o sa iti dai seama ca nu te merit, ca nu ma pot ridica la nivelul tau, ca nu sunt suficient de bun pentru tine. Si deci ca o sa pleci.

Oh, iubirea mea, cat de norocos sunt! Nimeni nu poate stii niciodata.

Acum, cand scriu aceste randuri, dintr-o paranoia fara margini, intorc capul sa te vad cum dormi linistit. Sunt sigur ca visezi frumos. De tine nu se poate apropia nimic rau nici macar in acea lume a viselor pe care n-o putem controla. Bunatatea si frumusetea ta nu permit gandurilor sau energiilor negative sa se apropie de tine. Pe mine insa ma bantuie…

In toti acesti ani de cand viata mea continua doar datorita tie te-ai luptat cu nebunia mea si ai facut supraomenescul in a ma vindeca. Dar inca ma mai trezesc speriat noaptea ca poate nu mai esti langa mine. Desi stiu in sufletul meu ca iubirea ta nu are asemanare in lume. Si n-0 merit, iubita mea… Nu te merit.

Eu sunt nebun. Sunt posesiv. Sunt gelos. Si uneori sunt rau. In mod gratuit.

Tu esti calda. Stii sa ierti. Stii sa iubesti neconditionat. Si esti construita doar din bunatate. Pura.

Stiu ca tie nu-ti plac comparatiile. Stiu ca te superi de fiecare data cand ma apuca intrebarile, analizele, interpretarile. Stiu ca nu crezi ca nu te merit. Dar nu pot scapa de aceasta teama.

Daca citesti aceste randuri inseamna ca nu m-am trezit sa te privesc cum dormi. Inseamna ca am fost iertat si scapat de chinuri.

Sa nu ma urasti, iubita mea! Mai bine uita-ma, desi stiu ca tu nu poti uita si nici nu vrei. Dar nu merit nici amintirea ta. Uita-ma, iubire, si incearca sa traiesti, sa fii fericita, sa iubesti din nou.

Iarta-ma, iubito! N-am vrut sa te fac sa te opresti din drum. Dar tu ai putut sa iubesti si un nebun ca mine. Esti singura care ar fi putut-o face vreodata. Iarta-ma!

O, iubirea mea… Te iubesc. Te-am iubit. Si te voi iubi. Chiar daca sunt nebun. Doar iubirea pentru tine e lucida.

Daca citesti aceste randuri inseamna ca ticalosia mea a depasit orice limita si n-am stiut sa-ti rasplatesc iubirea si te-am lasat singura. Dar mai bine sa plec eu, iubire. Tu esti puternica. Eu n-as fi putut respira fara tine. Acum respiratia e doar o notiune fara sens. Aici nu e nevoie de aer.

Daca citesti aceste randuri inseamna ca pamantul a fost crutat de lasitatea mea.

O, iubire, sa nu te gandesti ca o sa te astept si ca o sa ne intalnim intr-un alt spatiu. Nu te gandi la mine deloc. Mai bine cauta ceea ce ar fi trebuit sa ai de la inceput, daca nu ne impiedicam unul de altul, atunci la cinema. Blestemat fie filmul ala ridicol! Ca ne-a adus in aceeasi sala si ne-a pastrat in aceeasi viata…

Zambesti… Zambesti in somn. Sper ca nu pe mine ma visezi.

Daca citesti aceste randuri inseamna ca …

Nu mai stiu…

Mai bine ma opresc. Mai bine ma bag langa tine sub plapuma. Mai bine te strang in brate cat inca mai pot.

PS: Daca ai gasit aceasta scrisoare, rupe-o. Nu merit nici privirea ta pe randurile mele.