Si parintii pot incalca regulile. Sfaturi pentru parteneri de la Esther Perel

Am convingerea ca inainte de intalnirea cu Esther Perel, pentru care trebuie sa ii multumim Otiliei Mantelers si lui Gaspar Gyorgy, multi s-au gandit ca vor afla raspunsuri la intrebari deschise prin “cum”. Cum faci sa mentii legatura erotica dintre parteneri. Cum faci sa reinvii flacara ce a existat candva. Cum faci sa nu te lasi acaparat de rutina, de oboseala si activitati tot mai multe, uitand de partener.

In realitate, zic eu, toti cei peste 600 de oameni care au umplut sambata, 4 iunie, clubul Bamboo, au flat raspunsuri la alte intrebari la care nici nu se gandeau. Cum ar fi: cine sunt eu, ce ma face pe mine sa ma simt viu, cand am mai multa deschidere pentru “noi doi” sau de ce am ajuns aici.

Cu accentul ei minunat francezo-englez, fiind de origine din Belgia, cu parinti polonezi, Esther a incercat sa ne explice in mod direct si cu mult umor ca nu suntem singuri. Ca toti trecem prin aceleasi zbateri, momente de intrebari fara raspunsuri si clipe in care credem ca nu mai avem nicio iesire. Pentru ca totul este nou. Pentru ca lumea nu mai este la fel ca in urma cu cateva decenii. Pentru ca familia nu mai este la fel, comunitatea nu mai exista asa cum era candva la tara si ca relatia dintre doi parteneri si-a schimbat paradigma, inclusiv sau mai ales din perspectiva erotismului. Si cu precadere atunci cand in familie apare un al treilea sau al patrulea membru – copiii.

Credeti sau nu, modul in care privim noi existenta erotismului, a legaturii erotice, a iubirii in familia cu care am crescut noi, copii fiind la randul nostru , isi pune amprenta asupra capacitatii noastre de a relationa, de a intretine si a reaprinde flacara iubirii in propria noastra familie.

Pentru ca in perioada copilariei noastre, emotiile, sentimentele si iubirea nu se afisa, multi dintre noi se plaseaza la extreme: fie nu stiu, nu pot, nu cred ca este necesar sa isi arate sentimentele, fie, dimpotriva, fac abuz si isi striga in gura mare sentimentele aproape in fiecare secunda, dorind sa recupereze si sa rascumpere cumva alte timpuri, doar ca manifestarea lor poate fi interpretata gresit de cei care nu se afla in aceeasi zona emotionala.

Si probabil ca mai sunt unii, ca mine, care desi au copilarit intr-o familie in care conectarea era vizibila, in care parintii nu luau niciodata o decizie de capul lor, fara un consiliu de familie in care, da, era inclus si copilul, familie in care existau alinturi si imbratisari si incurajari si respect si incredere si energie pozitiva si sprijin real, undeva pe drum si-au pierdut legatura cu toate acestea si increderea in existenta lor, viata le-a mai dat si cate o palma si au invatat sa fie mai reci, mai distanti, mai suspiciosi, mai tacuti, desi nu este ceea ce isi doresc si stiu ca, in adancul sufletului, nici nu sunt asa.

Ei bine, intalnirea cu Esther a fost pentru multi o descatusare. Au fost rasete, dar au fost in egala masura si multe plansete. Ca o eliberare. O recunoastere a durerilor personale. O ridicare a presiunii de pe umeri. O inaltare spre propria fiinta.

Mai ales in zona parintilor, care cunosc cel mai bine cum universul se schimba atunci cand apare un copil, cand sunt luati pe sus de tot si toate, cand nu au timp sa isi recapete energia dupa noptile pierdute, cand se simt depasiti si se lasa in urma pe ei insisi si totodata pe ei ca si cuplu. Si cand spun asta nu ma refer la relatia fizica, sexuala dintre ei. Ci la acea intimitate ca iti permite sa fii impreuna suflet cu suflet, gand cu gand, vise cu vise. Chiar si cand nu esti fizic unul langa celalalt. Iar atunci cand esti, vorbesti privindu-te in adancul ochilor, dincolo de ei, direct in inima.

De ce se intampla asa? Da, oboseala are si ea rolul ei. Dar, spune Esther, noua legatura care se formeaza, cu propriul copil, ofera oricaruia dintre parinti nevoia de noutate, mister si neprevazut pe care o resimte orice persoana, nevoi care inainte erau satisfacute in relatia cu partenerul, prin acea legatura intima existenta intre ei.

In momentul in care nevoia de noutate si chiar nevoia de imbratisari si raspuns pozitiv sunt satisfacute in relatia cu copilul, cand cei doi parinti raman singuri, seara, dupa ce copilul a adormit, ei nu mai simt nicio nevoie de apropiere.

Este timpul ca ambii parinti sa depuna efort sa se redescopere, sa regaseasca noutatea si misterul, sa se reconecteze, sa isi construiasca din nou relatia intima dintre ei. “Nu o sa reusiti in 5 saptamani. Nici in 5 luni. Dar intr-un an veti reusi”, spune Esther, accentuand faptul ca e nevoie de efort comun si de perseverenta, in fiecare zi cate putin, cate un mic pas in plus.

Esther vine si cu cateva solutii practice. Ea spune ca in orice cuplu, unul e mai aproape de frica de a-l pierde pe celalalt si unul mai aproape de frica de a se pierde pe sine. Si-atunci, e firesc ca unul dintre ei sa puna piciorul in prag. Si sa il traga si pe celalalt dupa el. Astfel, spune Esther, se impune o alocare a responsabilitatilor, a rolurilor in relatie. Unul sa aiba grija de casa, de copii, iar celalalt sa aiba grija de relatia dintre ei, astfel ca energia erotica sa nu se piarda. Si aici nu e vorba de o impartire dupa gen, ci in functie de cine ce poate sa faca mai bine.

Un alt sfat oferit de Esther este acela de a schimba atitudinea. Atunci cand un partener vine spre celalalt aratand interes erotic, nu te gandi ca are nevoie de ceva – si nu mai poti sa oferi nimic, ca ai oferit toata ziua copilului sau la munca si nu mai ai energie de oferit -, ci gandeste-te ca vine sa iti ofere el ceva. Chiar si cand nu ai chef de nimic nu te gandi ca daca nu ai chef este clar ca nu o sa se intample nimic, ci spune-ti ca desi nu ai chef poti incerca sa fii deschis si, poate, cine stie, vei redescoperi bucuria dintre voi.

Si poate cel mai important sfat dat de Esther parintilor aflati in sala a fost ca si parintii au voie sa incalce regulile. Spre exemplu, iesitul in oras in doi. Dar nu la cumparaturi, nu ca sa discutam la ce scoala inscriem copilul sau cine duce copilul la activitatile extrascolare, ci pentru a fi ei doi. Fara sa se uite la ceas, fara sa sune bona sau bunica sa verifice ce face copilul. Doar ei doi. Vorbind despre ei. Asculandu-se. Redescoperindu-se. Invatand din nou sa viseze impreuna.

Uneori poate fi greu sa vorbesti fata in fata, dupa ce o vreme indelungata n-ai mai facut asta. E greu sa spui ca iti e dor. Sau ca pur si simplu vrei sa stii ca celalalt e acolo. Pentru asta Esther are o solutie concreta: o adresa de mail facuta special pentru comunicarea intre parteneri. O adresa de mail pe care o folosesti doar pentru mesaje referitoare la cei doi, ca parteneri, ca si cuplu. O adresa de mail la care scrii atunci cand iti este dor, cand vrei sa ii vorbesti, chiar daca nu ii spui foarte multe cuvinte la inceput. O adresa de mail interzisa listei de cumparaturi sau problemelor medicale ale copilului. O adresa de mail ca o oaza de apa in desert, dar o oaza a legaturii si energiei erotice dintre cei doi in furtuna si valtoarea activitatilor de zi cu zi la munca si acasa.

“Copiii au nevoie de parinti conectati, cu legatura vibranta intre ei”, spune Esther, mentionand ca nu e vorba de doi parinti care fac sex, ci de doi parinti care sunt si un cuplu, care sunt parteneri cu energie erotica, parinti care se iubesc, care se respecta, care vibreaza impreuna.

“Daca vrei sa ii faci o favoare copilului, nu va neglijati pe voi”, spune Esther.

Asa ca, dragi parinti, oricat de greu vi s-ar parea acum si oricat de imposibil ati crede ca este sa va intoarceti la ce ati avut si ati fost candva, ganditi-va ca poate fi si mai frumos, ca puteti descoperi ca aveti si sunteti ceva mult mai minunat acum. Permiteti-va doar sa fiti impreuna, sa va redescoperiti, sa aflati si sa invatati unul despre celalalt. Lasati loc iubirii intre voi. Pretuiti-va, respectati-va, admirati-va, priviti-va lung si ascultati-va atent. Daca va doriti inca sa fiti impreuna cu adevarat, depuneti un efort. De o zi, de o luna, de un an. Cat e nevoie. Merita. Nu doar pentru copilul vostru. Ci si pentru voi.