Lupta unei mame: ma intorc sau nu la job

Inca inainte de a se naste puiutul, in mintea si in sufletul mamei incepe o noua lupta – daca si cand se intoarce la job. Si nu e deloc o lupta simpla. Si nici dupa ce ai incheiat-o nu esti ferm convinsa ca ai facut cea mai buna alegere.

Pentru mamele care nu erau oricum incantate de job sau al caror job/firma se desfiinteaza sau carora li s-a spus verde-n fata ca daca lipsesc o zi nu ma au unde si de ce sa se intoarca (da, din pacate, exista si astfel de cazuri si, da, stiu ca legea zice altceva), alegerea e oarecum simpla. Daca tot n-ai unde sa te intorci, mai bine macar sa stai acasa doi ani cu cel mic si te dumiresti pe parcurs ce si cum, oricum o iei de la capat.

Insa pentru mamele care au un job ok, o pozitie ok, un venit ok… Si nu spun ce inseamna acest ok, pentru ca – asa cum probabil ati aflat deja – binele e relativ si ce inseamna “ok” pentru cineva nu inseamna neaparat “ok” si pentru altcineva… Indiferent care este acest ok, daca este ok pentru mama, lupta se anunta grea. Pentru ca acest ok mai poate fi ok si dupa patru – sase luni de pauza (cu bebe acasa), dar dupa un an sau chiar doi, sunt slabe sperante.

Si-atunci ce faci? Un raspuns universal valabil salvator nu cred sa existe. Adevarul e ca fiecare trebuie sa ia o decizie si sa si-o asume, in speranta ca pierderile de o parta sau alta nu vor fi prea mari.

Cunosc persoane care s-au intors la job dupa 5 -6 luni; unele dintre ele au fost ok pe toate planurile – jobul a mers bine in continuare, cu promovari, mariri de salariu etc, si copil care s-a adaptat foarte bine la cresa; in timp ce unele au fost ok la job, dar si-au pus sanatatea copilului in pericol, pentru ca imunitatea i-a fost pusa la grea incercare la cresa. Asa cum stiu si persoane care au stat doi ani acasa, s-au intors la vechiul job doar pentru a constata ca nici nu mai vor vechiul job.

Si ma stiu pe mine care n-am vrut sa ma rup total de lumea jobului, care am pastrat legatura cu clientii cu care lucram inainte la agentie – pentru ca si ei voiau asta, se obisnuisera cu stilul meu (din pacate, stiu un client care a renuntat sa mai lucreze cu agentia, pentru ca deja isi pierduse rabdarea si nu ma mai putea astepta), care am inceput aventura cu fundatia, ca voluntar, in acea perioada, si care – asa cum va spuneam si ieri – sunt constienta ca sunt momente din acea perioada pe care ar fi trebuit sa le traiesc altfel si pe care nu le voi mai putea recupera.

Pentru ca nu vreau sa va lasati influentate doar de o experienta personala, cred ca ar trebui sa faceti o lista. O lista cu pros & cons, cum spun englezii. Pro si contra intoarcerii la job, pro si contra ramanerii acasa cu cel mic. Cand faceti aceasta lista tineti cont si de existenta unui potential ajutor – gen bunica, matusa.

Oricat de atractiv ar fi venitul pentru care va intoarceti la job, daca trebuie sa scadeti o suma frumusica pentru o bona recomandata sau o cresa exceptionala… Nu intru in povestile de groaza cu unele bone… Dar si la cresa, daca se imbolnaveste, va trebuie un plan de rezerva. Ganditi-va ca cineva trebuie sa ia copilul de la cresa sau ca bona nu doarme cu voi in casa, deci analizati bine si programul jobului si libertatea de miscare in caz de urgente.

Daca dupa ce ati asternut pe hartie punctele pro si contra ale jobului si inca nu sunteti hotarata, incepeti lista pro si contra statului acasa cu bebe. In primul rand, ganditi-va cata rabdare aveti. Un copil, mai ales dupa 6 luni, cand nu mai doarme atat de mult, cand incepe sa misune prin casa, cand incepe diversificarea, necesita energie din partea voastra. O sa va ocupe aproape tot timpul si inca mai aveti si treburi de genul: gatit, facut curat, calcat. Aveti nervii necesari? Seara, partenerul poate prelua copilul pentru o ora – doua sa respirati? Sau veti fi 24 din 24 mama si femeie in casa si-atat? Pentru ca poate deveni frustrant. Mai toti cei care nu au trecut prin experienta aceasta au impresia ca statul acasa cu un copil inseamna citit romane de dragoste si privit la telenovele. Nu ai voie sa spui ca esti obosita. Si, daca tot stai acasa, clar ca trebuie sa te ingrijesti si tu ca femeie, ca sa iti recuceresti partenerul.

Ideea e ca sunt femei care sunt facute sa fie mame si daca n-ar dormi o luna intreaga niciun minut, tot n-ar simti vreun strop de oboseala, pentru ca totul se intampla pentru ca sunt mame si fac totul pentru copil. Asa cum sunt femei care nu sunt facute neaparat sa fie mame, si nu mi se pare o rusine. Asa cum sunt femei pentru care linistea si fericirea copilului sunt singura sursa de multumire, precum sunt femei care pot avea raiul acasa, daca nu simt satisfactie la job, parca nu stiu ce-i aia fericire. Asta e, nu putem fi toti la fel.

Tocmai de aceea spuneam ca nu cred intr-o reteta universala pentru toate mamele. Dar cred ca o decizie in aceasta lupta nu trebuie luata pe genunchi. Insa, odata luata, trebuie sa fie asumata – si nu doar de mama, ci de familie. Asta ca sa nu apara reprosuri sau regrete, ca numai de asta nu mai are nevoie o mama…