Ganduri. Amintiri

Punct. Si de la capat (2)

By  | 

Nu reusise sa doarma mai deloc toata noaptea. Se intorsese pe toate partile. Intai daduse vina pe saltea. Apoi pe perna. Apoi pe faptul ca aerul din camera e inchis. Si pe caldura.

Se trezisese in miez de noapte si deschisese toate geamurile si usile din casa. Casa copilariei nu avea aer conditionat. Cand era copil, parintii ei deschideau toate usile si geamurile sa se faca curent. Asa se racoreau atunci. Asa incerca si ea acum. Isi facu chiar si un dus mai rece. Apoi un ceai din ce gasise prin sertare. Nici nu se uita dupa termenul de garantie. Era aproape convinsa ca ceaiul expirase, insa asta era mai putin important. Tot ce isi dorea era sa se linisteasca si sa adoarma.

Dar nimic nu functiona. Si nici nu avea legatura cu patul sau temperatura din casa.

De cate ori inchidea ochii se vedea in clasa, cu toti colegii ei, toti adulti impliniti profesional si cu familii fericite, care o priveau cu ochi mari, in timp ce ea incerca sa ingaime doua cuvinte, ca atunci cand era scoasa la tabla la fizica si nu era in stare sa spuna nimic, oricat ar fi invatat. Parca il si auzea pe profu’ de fizica: “Pai ce facem, domnisoara? Iar stam prin cluburi in loc sa invatam si noi? Macar de-un cinci, acolo! Vezi cum ne strici noua ziua tuturor? Trebuie sa iti dau un doi!”

Pe la 4 dimineata renunta sa se mai chinuie cu somnul. Ii era clar ca nu aveau sa se intalneasca in noaptea asta.
Isi scoase laptopul si deschise un document word. Poate n-ar fi fost rau sa-si scrie un discurs. O facuse pentru altii? De ce n-ar face-o si pentru ea? Era ca oricare alta stire de radio sau print. Ba chiar mai simplu! Nu trebuia sa verifice nimic din trei surse. Singura sursa era ea. Doar ea stia adevarul. Si doar ea putea prezenta adevarul care trebuia prezentat.

Sterse de mai bine de 20 de ori inceputul discursului. Nu-i placea deloc, nici una dintre variante.

Ok, deci nu putea scrie un discurs cap-coada. Dar macar un punctaj, niste idei principale trebuia sa scoata. Dar ce-ar fi putut spune? De job? Care job? De familie? Care familie? Nu avea nici macar un caine, o pisica sau un papagal. Nu avea nimic.

“Dar nimeni nu trebuie sa stie asta! Nu e treaba lor!”, se surprinse zicand cam tare pentru 5 dimineata.

“Am terminat facultatea de jurnalism in primii zece. Am aproape 20 de ani de experienta in presa scrisa si radio. Ma pregatesc de lansarea propriei reviste. Si inca oscilez daca sa o fac inainte de nunta sau dupa.”

Nu, ultima fraza nu era buna. Se gandea ca ar putea starni niste zambete – lucru important intr-un discurs. Dar stia ca dupa o astfel de afirmatie nu va mai scapa de intrebarile Andreei. Si era ultimul lucru de care avea nevoie.

Deci: “Am terminat facultatea de jurnalism in primii zece. Am aproape 20 de ani de experienta in presa scrisa si radio. Ma pregatesc de lansarea propriei reviste.” Si se putea opri aici. Nu era nimic fals in ceea ce spunea. Visase de mult la o revista a ei. Poate chiar o va si crea intr-o zi – Dumnezeu stie cand va fi acea zi!

Nu era nici tot adevarul, dar nici nu mintea. Deci nu ar fi avut de ce sa nu poata spune lucrurile astea. Chiar si cu putina mandrie. Anii de munca erau reali. Muncise din timpul facultatii. Si fusese buna pe treaba ei. Foarte buna chiar. Ultima experienta se incheiase putin diferit…

Dar oare o va intreba cineva si de familie, sot, copii? “De parca ar fi trebuit sa ii invit la nunta mea?”…

“Stai, asta e raspunsul! Indiferent ce vor intreba, le spun ca o sa ii invit pe toti la nunta, cand va stabili data! Cu asta le inchid gura!” Vorbea iar tare. Si i se paru ca aude o miscare, de la vecini.

Ce mai bateau vecinii in teava cand era ea copil si cineva dadea muzica mai tare sau urlau niste copii in bloc! Cum ar fi sa-i bata si acum cineva in teava? Dar nu se mai auzi nimic.

In linistea primilor zori de zi si relativ multumita de solutiile gasite pentru Reuniune, se intinse din nou in pat, pregatita sa fure doua-trei ore de somn pana la ora la care ar fi trebuit sa se pregateasca propriu-zis de scoala.

Trebuia sa mai gaseasca niste raspunsuri si pentru Andreea. Cu siguranta gura ei nu va fi inchisa cu presupusa invitatie la o nunta inchipuita.

Prima parte a povestii: AICI.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Enjoy this blog? Please spread the word :)

Facebook
Facebook