scrisoare

Iarta-ma.
Stiu. Nu ti-am mai scris de mult.
Insa…
Am uitat sa scriu.
Aproape ca nu mai stiu ce inseamna sa iti asterni gandurile pe hartie.
Hartia a devenit ecranul din fata mea, iar pixul si creionul au fost inlocuite cu tastele peste care degetele mele alearga aproape necontrolat.
Sper totusi ca si pe aceasta cale scrisoare aceasta, care nu are nevoie de guma de sters sau de taieturi pentru a fi corectata, sa ajunga la tine.
Nici nu mai stiu cat timp a trecut de cand nu ne-am mai asezat la o citirica, cum spune o prietena de-a mea.
Iarta-ma ca in ultimii ani te-am cam evitat.
Recunosc. Te-am lasat de-o parte si am ales sa-mi concentrez energia in alta directie.
Stiu acum ca ai avut dreptate. Ca am gresit de la inceput. Ca trebuia sa ma incred in tine.
Te rog sa ma ierti.
Promit sa fac efortul ca de acum inainte sa nu mai pun la indoiala sfaturile tale. Sa te ascult mai intai pe tine, inainte de a incepe sa intorc pe toate fetele o situatie sau o idee, si sa nu iau decizii fara sa astept un semn de la tine.
N-am facut nimic intentionat. Crede-ma.
Reprosurile tale sunt perfect meritate acum.
Te inteleg.
Ma inteleg si pe mine.
Sau pe mine ma iert.
Cine mai stie…
Nu ma mai certa. Si te rog sa nu ma parasesti.
Am nevoie de tine pentru nu o mai lua pe drumuri gresite.
Imi esti totusi cel mai aproape.
Si o spun cinstit.
Nu stiu ce m-as face fara tine, intuitie.